Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Dau? Nu dau…

Dau cu împrumut tristețea!
Nu mai râdeți, știu și eu
Că tot eu îi sunt feblețea
Și va sta pe capul meu!

Dau cu împrumut albastrul!
Pe ăsta sigur nu îl luați,
E la liber la tot colțul,
Eu l-am luat din Cer, într-o marți.

Dau cu împrumut o pană!
Ați uitat povestea mea?
E cu obsesia din palmă,
Fericirea altora!

Dau cu împrumut nimicul!
Ăsta-i mult și e sub preț,
Eu îi folosesc tipicul
Și mai pare și măreț.

Dau și nu dau cu împrumut!
De ce-aș da când poți lua?
Pe sub mână am dat demult
Și-am amanetat deja

Două încercări stinghere,
Suflet, literă, amănunt,
Iar acum am șantier:
Împrumut, dar nu mă-ndur!

Și păstrez doar pentru mine
Vechituri de gând, mulțime!

Poate dacă râd de luni și ironizez nițel startul aiurea luat azi, îmi revine zen-ul

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

 

2 gânduri despre „Dau? Nu dau…

Lasă un răspuns