Mărgăritare versificate

Într-o lume simplă, pâine aburindă….

Într-o lume simplă, pâine aburindă,
Ai primit întregul unui dumicat,
Cuminecătură-ți este rodul vieții,
Zămisliri de taină, suflet în păcat.

Împăcată-ți este inima și vrerea,
Bate-n rost povestea unui abandon,
Ți-ai sfințit regretul, ți-ai albit păcatul,
Și-ai urcat o treaptă pe un nou peron.

Trec grăbite trenuri, trece-n tine dorul,
Mai privești o dată-n sufletul durut,
Iar în spovedanii liniștești furtuna,
Mulțumești cuminte pentru ce-ai pierdut.

În greșeli voite ai pus multe lacrimi,
N-or conta deloc în răstigniri de os,
Însă înflorește, în iertări sublime,
Încă o nouă șansă!  (Depinde  de tine) Să o crești frumos!

 

7 gânduri despre „Într-o lume simplă, pâine aburindă….

  1. Doamne câta stralucire,
    În aceste versuri scumpe.
    Un sentiment de iubire,
    Pâna-n ADN patrunde !
    O seara plina de pace si de aroma Pâinii proaspete a Cuvântului, draga Adriana !

Lasă un răspuns