Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Cafea! Vreți?

O cafea nu se bea…se povestește, cu inima, cu simțurile, cu plăcerea lucrului simplu și la îndemână.. 
Cafeaua toata-i o poveste caldă,
Si curge-ncet în ceașca vieții,
O bem încet precum poeții
Îndragostiți de muze de altădată…
Să-ți torn puțin?
cafea
cafea

18 gânduri despre „Cafea! Vreți?

  1. Oricand as vrea sa savurez o cafea cu tine!
    Oare cate am avea sa ne sunem si sa ne povestim? 🙂

    pupici si o viata tignita îti doresc! Impodobim bradul? 😀

    1. Eu cand vad cate pasiuni și indeletniciri ai, imi imaginez ca si cafeaua ti se raceste in ceasca tot incercand sa mai mesteresti ceva sau sa te tii ocupata. Poate vom bea vreodata o cafea, nu se stie, desi la cum trece timpul asta, ma mai ia teama ca nu ajung sa fac tot ce-mi doresc!

      Ieri, chiar era vreme de zici ca impodobeam bradul. Azi, pare mai moale totul. Imbratisari…

  2. Ce viciosi am devenit cu totii,
    Drogati si dependenti de-a ei savoare.
    Aroma de cafea învie chiar si mortii,
    Iar aburii cafelei dau vietii iar …culoare !

    1. Cafeaua e prilej sa ne-ntâlnim
      Chiar si cei ce nu o beau vorbesc de ea
      Ne relaxează, de-o sorbim puțin câte puțin
      Să pară că suntem seduși de-o cană cu cafea.

    1. …tot bem noi una, candva. Apropo, la articolul cu spamul, am lasat doua comentarii – unul de pe telefon, unul de pe laptop. Nu apar. Erau asemanatoare. Sa-mi zici de sunt in spam. Dar tot nu inteleg ce se intampla

    1. Uite, tocmai am pus la foc un ibric nou, unul de cupru, turcesc, in care zace nitica apa in care se va desavarsi o cafea incerta, dar perfecta de-acum, caci o beau cu tine. Doar cu tine.

      1. Suna atat de bine.
        Stii, te-am asteptat la Brasov, la Gala Superblog. M-am gandit ca o sa apari din moment in moment. Mi-ar fi facut mare placere sa te vad, sa te imbratisez si sa putem schimba impresii. Dar n-a fost sa fie ! Insa eu tot cred ca macar o singura data in viata asta ne vom vedea in mod real. Pana atunci, pupici, imbratisari si cafele virtuale. 🙂

        1. M-am tot gândit când îmi vei spune asta și daca-mi vei spune, caci da, era un prilej perfect pentru a ne cunoaste, insa eu n-am mers nici măcar la Gala unde am fost pe podium, am eu o retinere ciudata de a fi cu oameni care nu-mi sunt toti….prea aproape. Cu siguranta ne vom vedea, poate chiar la parintele Barjovanu, la parohie, candva, ca tot ne-am propus noi sa ajungem si acolo. Ai atata delicatete in tine, Cristina….

Lasă un răspuns