În baldachinul fin al lunii

La noapte voi dormi cu luna, şoptind poeme stelelor,
M-or legăna norii întruna şi voi privi spre voi cu dor;
Voi fi la fel de visătoare din patul meu cel suspendat,
De m-oi trezi iar din visare, voi şti măcar ..unde-am umblat;
De n-oi dormi să ştiţi de-acuma că luna este vinovată,
Căci pe-ntuneric-nchid eu ochii, iar ea lucește noaptea toată.
Cum să mai dormi? Mai bine o tură să facă… înconjurul lumii
Cu mine-n braţe sau, în fine, din baldachinul fin..al lunii.

You may also like

2 comentarii

Lasă un răspuns