O jucărie de poezie

O jucărie de poezie:

Luna sta să cadă,
prinsă într-un colț,
se agață de norul
ce stătea-ntr-un cot,
clătinând misterul 
nopților de plută,
luna pare-ntreagă
dar de cer cusută;
o privesc din nou,
iar de sub sprânceană,
tabloul se mișcă
negrul se destramă,
lucesc mii de vise,
luna cade iar,
dezechelibrează
somnul meu hoinar
care-și cată semne
pe o zare stinsă,
aprinzând senzații
ca pe-o plită-ncinsă,
unde ia foc luna
și vreo două stele,
norul plictisit
și visele mele;
pare că ma văd
cum le iscodesc,
se ascund de mine,
să nu le privesc,
fac bairam cu toții,
iar stau într-un cot,
relaxați în clipă,
într-un nobil scop
de a lasa să cadă
peste fruntea noastră
poezii ce mâine
or înflori în glastră;
ca-ntr-o baba oarba
au jucat un rol –
să ne fim tovarăși
când în pat …e gol.

o jucărie de poezie
o jucărie de poezie

You may also like

6 comentarii

    1. …uneori mai e nevoie si de astfel de poezii de jucarie, cat sa te aduc pe tine aproape. Stii ca sarbatorim o vreme de cand imi esti aproape? Ca eu tie..nu stiu de-ti sunt atat cat meriti. Si meriti mult…., mult mai mult decat am oferit eu pana acum. Si iar multumesc…

Lasă un răspuns