sursa:youtube
O uram pe Mihaela și-i spuneam Mihahaela,
Din motive evidente: clipe insuficiente
Să te prinzi de-i animație sau o simplă figurație.
Lumea Disney m-a salvat, și-acum, mi-a-mpăcat
Sufletul care tânjea dup-un basm ce derula,
Doar o vreme, la tv, mai ales în sâmbete;
Duminica revenea și strigam: „Parc-aș mai vrea!”
Însă, eu mă mulțumeam, chiar așa, cu ce primeam:
Câte o Cenușăreasă sau o Heidi mai aleasă,
Ori un Făt Frumos călare, Pif Hercule era tare,
Sau „Rățușca cea Urâtă” era sora mea cea mută,
Zic și de „aristocrate”, de „căței pătați” pe spate,
De Donald nici nu mai spun, că-mi era, chiar, prieten bun;
Chip și Dale furau alune, Ariel plângea cu spume,
Bestia avea Frumoasă și o casă arătoasă.
Dar degeaba erau toate, chiar așa, pe apucate,
Dacă nu știam culoarea, în alb negru prezentarea
Era ca un film stricat, de-ăla vechi, developat:
Să nu vezi că Heidi are, roz, fustița din dotare,
Că Donald e mariner, cu vestonul bleu-ciel?
Să nu afli că-i gălbui, micul Tweety, care-i pui?
Nici Cenușăreasa-n bal, n-ai culoare, n-ai habar
Cât e de frumoasă, frate, și-n desene animate?
Iar cei patruzeci de hoți îți erau alb-negru toți!
Însă, eram devotată, aveam lume fermecată.
Doar când apărea vecinul, ne-nceta și nouă chinul;
Căci avea casetofon, video, magnetofon,
Era cinefil de soi, dealer vechi de filme noi.
Când mi-am dat seama, cumva, că, numai, în casa mea
Se vedea alb-negru șters, chiar, m-am abonat, din mers,
Să văd Disney cu tot blocul; fericiți pândeam norocul!
Am în gând doar o idee, mică, așa, cât o scânteie:
Știți ceva mai amuzant ca desenul animat?
Și-ați putea să-l trăiți, iar, ca în timpul legendar?
Nu știam deloc de ștrumpfi sau de mersul la un surf
Și simțeai că-i imitație, o banală animație
Ce rula, cumva, de zor, pe un post… cam amator.
De-aș avea, acum, copii, le-aș lua desene, mii,
Din ele, lesne, să-nvețe de aventură prin povețe,
Din pelicule noi, toate, aduni idei adevărate:
Știi ce-i aceea aparență, despre cuvântul „concurență”,
De-ncredere este chiar bine să se-nțeleagă de la sine.
Scriu și pe blog, povești cu dor, dar nu alb-negru, ci color,
Din lumi de atunci, copilărești, cu bucurie la ferești
Dar și din filmele ce-mi spun că-mpărțim același drum,
De ieri, în visul așteptat: prefer prezentul colorat
Cu Empire film, cel „updatat”! Mai bun, complet, nelimitat...
Cu acest articol particip la SUPERblog Spring 2016, proba nr 6.