Fatală autosugestie? Frumoasă mirare,
Pentru minutul de argint ce se scurge mocnit
Şi zborul ce-l ştiam pierdut,
Încremenit pe-o aripă, într-o clipă,
De-omăt de cleștar, scurs într-un pahar (cu vise).
Caci eu tac și joc la cacealma,
Deși tu ai quinta royala,
Iar eu nu știu de ce timpul îmi sta …
În norocul de ieri, cavaler,
Ca o fatală autosugestie…., (trestie),
…într-o nouă mirare. Și tare-mi place să spun
Să expun, să dau, să cred, să adun și să joc
Şi ora, şi ceasul, iubirea, cuvântul,
Efemerul să-l sting sau să-l uit
Într-o tigară de foi, fumată de joi, (de amândoi)
Dar timpul se toaca marunt,
Se rataceste pe carari intortocheate,
Se invarte de trei ori și revine
La fix, caci cel pierdut esti chiar tu
In labirint cu mirări adunând amânări (de două ori).
Suntem doi în jocul asta de-a ghicitul,
Miratul, pierduti prin spatiu și secunde,
Prin amănunte uitate in colțuri;
Bem timpul liber ca pe vin bun,
Iar pe cel cu griji ca pe apă, (să treacă)
Iar cand eu scad vorbe, tu inmultesti cuvinte
Cand tu scrii de clipe, eu povestesc despre fluturi
Cand obosesc, tu preiei stafeta,
Și nu mă mai miră nici faptul că-n zori
Viața ne trimite iar daruri:
Ce? Aripi şi-un pumn plin cu zaruri.
Cine aruncă primul unul, în clipa lui de viaţă?
Vezi ce-mi faci tu mie, Adriana ? Câteodată mă mai bate gândul să bat din nou la porţile duzinelor ori a gândurilor de luni. Dar te citesc şi nu mă pot opri să nu mă întreb : Ce pisici să caute un amărât ca mine în aşa companie selectă ? 🙂
Duzinele de acum au puţini participanţi, iar despre cele de demult nu vreau a vorbi, caci nu imi plac comparatiile, dar tu poţi scrie despre orice; mereu, insă, ai fost un gentleman desăvârşit. Târziu îţi mulţumesc pentru cuvintele tale, dar cu bucurie si din inimă..
Ma bucur mult ca ai preluat si prelucrat atat de frumos o idee, un gand…! 🙂 Multumesc pentru aprecieri!
..tu esti o bucurie constantă pentru mine, de o vreme. Şi simt reciprocitatea, o simt cu tot sufletul..
Sincere condoleante. Stiam eu ca numai un motiv foarte serios te poate tine departe de blog…, de scris, in general…
tandrete e numele tau!
..uneori, Cita, uneori…doar..
O clipă de viaț-ai adus, un pastel
Ce poate părea de departe castel
În care aduni fir cu fir, gând cu gând,
Iubirea ce-n tine se simte arzând!
Că-i vorbă, că-i gând, că-i idee sau slovă,
Mă trezesc deseori iubirii că-i scriu odă;
Şi ştiu c-as putea sa mai schimb pe alocuri,
Dar cuvintele simt şi transpun multe focuri,
Ce ard de o vreme pe cărbunii încinşi
Transformaţi în tăciuni de iubire nestinşi,
Din mine şi inima mea cea matură
Înmuiată un pic, căci e viata prea dură…
..in realul palpabil..
trăit prea onorabil..
Aripi sa zbori, sa te avanti in viitor, si zarurile sa fie oare provocari.e spre care ne indreptam purtand in suflet si in gand acel cant? Ca de fiecare data , superb scris…
Da, fără aripi şi şanse sau provocări, cum spui tu, viaţa ar fi un carusel ameţitor. Mulţumesc, licuriciule..
❤
..te pup, draga mea!