Mărgăritare versificate

La întâmplare, din întâmplare, ca întâmplare

Iubeam la întâmplare
zâmbete primite gratis,
ca şi când fără ele…
…..nu existam.
Iubeam la întâmplare cuvinte
adormite în sens,
adormite-n substrat,
mâzgălite cu un pic …de culoare.
Iubeam la întâmplare vorbe
spuse uşor, fără noimă,
fără sonor şi fără crez,
vorbe ce nu ajungeau la mine… deloc,
….dar le iubeam.
Iubeam la întâmplare oamenii.
Mici şi mari, femei sau bărbaţi
care mă iubeau sau nu,
dar eu îi iubeam…sigur..
….doar….la întâmplare.
Iubeam străzile şi pomii,
şi cărămizile, şi florile,
câini, pisici şi vrăbiile
ascunse prin frunze.
Iubeam albastrul care mă
urmăreşte în versuri acum.
Până şi pe el îl iubeam la întâmplare,
trădându-l cu un alb sau un negru elegant.
Toţi erau acolo,
pe lângă mine,
aşteptând să întind o mână
şi să-i ating, să-i iubesc,
să-i doresc
cu zi, cu noapte,
cu ora, cu secunda,
în minute triste
în minute vii,
iar eu …nu vedeam NIMIC.
Îi iubeam
la întâmplare pe toţi,
odată
sau pe rând
şi mă risipeam
în ploi, în vise,
în ninsori
sau în raze fierbinţi
care mă topeau.
Iubeam la întâmplare tot.
Și, uite aşa,
tot pe rând,
au plecat toţi
într-o întâmplare unică a cuiva
ce îi merita mai mult,
lăsându-mă să iubesc…
……la întâmplare.
Acum, din întâmplare,
dar nu la întâmplare,
iubesc tot ce văd,
ca întâmplare unică,
irepetabilă,
într-o viaţă dată, poate,
la întâmplare.

 

doi

18 gânduri despre „La întâmplare, din întâmplare, ca întâmplare

  1. Din întâmplare am iubit şi eu, ca întâmplare iubesc şi acum şi…la întâmplare(din întâmplare, ca împlântare) iubesc şi „întâmplarea” de mai sus. O pun în bookmark, vreau să mai revin din întâmplare la întâmplarea de mai sus, să o recitesc şi să iubesc!

    P.S.: sper că ai înţeles ce-am vrut să zic: îmi place mult!

  2. ….mulţumesc din suflet! E o idee care o am de ceva vreme. Am citit la Sonia, cu vreo trei săptămâni in urmă, cum ne obişnuim cu „obişnuitul”; cum trecem pe lângă oameni, case, locuri dar ştiindu-i acolo ni se pare normal…să-i iubim. Vine o vreme când ne analizăm, ne schimbăm. Uneori prin lecţii noi, alteori…de la sine.

  3. Sa nu crezi ca nu te citesc fidel. Mi-e greu sa comentez insa la poezie. Citesc, savurez, iti arunc o sarutare pe obrajorul virtual…si dispar.
    Subiectul mi-a placut…din intamplare…sau nu. 🙂

  4. Dana, draga mea. Eu primesc comentarii(mă şi minunez de ce) şi de la oameni la care nu las niciun semn, din diferite motive. Versuri scriu de o vreme, pentru că, tulburată de pierderea câinelui meu, nu mă pot aduna …deşi am strâns ceva material. Ar fi păcat să se aştearnă praful pe blog doar pentru că poeziile sunt citite, scot un zâmbet şi oamenii fug. Să fugă, îi prind la ei acasă, sau data viitoare. Dar din întâmplare iubim toţi…măcar o dată, nu?

  5. Alma, în comparaţie cu Robinson insula mea e mică, mică şi aşa vreau să şi rămână. Pentru că în nisipul lui găsesc taine care mă minunează, mă fascinează şi mă înfrumuseţează pe mine, ca cititor; irepetabil, mereu…altfel. Te pup, Alma! Te sărut pe sufletul ăla mare şi generos…

  6. Iubim poate la intamplare, insa iubim ceea ce ni se pare in acel moment ca merita a fi iubit sau ne lasam purtati de iubire fara sa ne intrebam nimic, gustand-o si bucurandu-ne de savoarea ei. Nu e nimic rau in asta, atata timp cat acea iubire nu ne face rau…
    Eu mi-am dat seama cat de mult imi iubesc orasul abia cand am fost departe de el… La fel s-a intamplat si cand am pierdut oameni, cand ne-am indepartat unii de altii si nu s-a mai putut face nimic… Trist! Dar trebuie sa mergem mai departe, sa iubim iar, sa dam din preaplinul inimii.

  7. Or mai fi şi întâmplări verzi, albastre, chiar aurii,
    Dar tot ce a fost, este şi va fi,
    Stă scris acolo, undeva,
    Pe un răboj, trebuind să se întâmple.
    Părerea mea… 🙂

    1. Vor fi mereu, dar vreau prezentul,
      Cu întâmplarea pusă-n piept,
      Să-ți faci iubirea ornamentul
      Firescului…angajament!

      Frumoasă părere, ca un curcubeu! Te imbratisez!

Lasă un răspuns