Adun chibrite scăpărate,
Înnegrite de fum
Şi de lacrimi uscate
Ce-au căzut în aceeaşi scrumieră
De argint
Înnegrit
Şi el,
Nefrecat la timp,
Purtând patină de vreme
Şi indolenţă
De femeie nefericită.
Cine e ea?
Cin’ să fie?
O EA!
Ah, nu ţi-e clar?
E o EA vie,
Curată,
Simplă
Şi caldă,
Dar nevăzută
De nimeni.
Trăieşte pe strada
Albastrului pierdut…
….înainte de a fi albastru;
Unde pietrele par stânci
Şi copacii sunt leagăne de vise,
Iar păsările cântă a jale
Şi dor.
Ea prinde albastrul în mâini
Şi-l face glob.
Când vrea,
Şi-l roteşte invers de cum se roteşte
Pământul.
Poate aşa, leagănul de vise
Va pendula spre locuri mai bune
Cu poveşti simple
Ca ea;
Şi poate,
Lacrimile nu vor mai cădea
Astfel
În scrumiere
Înnegrite de vreme;
Şi va fi altfel:
Va fi fericită,
Măcar un pic,
Cu albastru
Pe margini.
Dar cum să roteşti pământul
Invers
Ca tu să nu mai simţi
Niciodată
Că eşti în
Plan secund?
De la mine  doar nişte vorbe în vânt. Pe cei ce au avut cu adevărat ceva a spune îi găsiţi în acelaşi tabel găzduit de psi.

12 gânduri despre “Plan secund

  1. Chiar aşa!
    Cum să învârţi lumea cu susul în jos,
    să stai pe-albastru şi să respiri pământ?
    Când rânduiala spune că nu e frumos
    să te-ndoieşti de ce se spune-n cânt:

    N-ar fi nimic vreodată fără ea,
    dar numai ca decor şi ca iubire
    că ei îşi ţin cu dinţii pentru dânşii lumea,
    iar ei, de vrea mai mult îi dau nefericire.

    Exagerez, nu e întotdeauna aşa, dar acolo mi s-a dus mie gândul de feministă înverşunată. :))

  2. Daca viata incearca sa ne rataceasca, sa ne pacaleasca sau sa ne indrume pe carari gresite, nu ne ramane decat sa schimbam hartile, sa invartim in sens opus globul sau chiar sa inversam polii. Atunci lacrimile se vor usca in lumina calda a soarelui, iar pofta de viata va creste inmiit. Important este sa avem curajul de a infrunta tot ce ne iese in cale!

  3. …”Ea prinde albastrul in maini si-l face glob”… A-ti atrage sau a-ti stapanesti dorul e un talent! Ambivalenta „Planului secund”de „a atrage” sau „a-l face glob” e totusi una si … doua lucruri diferite …Astfel „globul” se intampla la tine din cuvinte (si nu numai!)…si „detaliul” cerului rasfrant pe-o strada albastra…pana „sa devina”: or sa fie numit ori trait…(Ca fiecare…, cu dorul sau…)

  4. Dacă nu ţi-aş recunoaşte stilul alambicat de a mă „traduce” m-aş întreba de ce alegi mereu să fii anonimă. Credeam că m-ai uitat, tu prima mea sustinătoare a unor vorbe sub formă de articol. Ti-am dus dorul. Ti-aş rosti numele, dar poate ăsta o fi şi motivul pentru care nu scrii tu pe un blog al tau. As avea multe de citit şi de invatat de la tine. Păcat. Şi nu-mi spune că nu ai timp. La cum iti curg cuvintele din penita nu ai nevoie de timp. Te pup, frumoasa mea de peste mări, ţări, şi oceane.

Lasă un răspuns