Tălmăcind mărgăritare

Toate-s bune și frumoase, dacă ești cu suflet blând,
Cu răbdare și măsură și-nțelepciune-n gând,
Căci în toate tu găsi-vei bunul rost și frumusețea,
Chiar de-i arșiță cu vara sau e ploaia cu tristețea,
Chiar de toamna e cu frunze… moarte pe cărare,
Doamne, totuși astă vreme ce culori frumoase are…!

Tot așa și ploaia rece ne adună lângă sobă
Și găsim bună ocazie să mai stăm, tihniți, de vorbă.

Scotocind în a mea minte, după bruma de frumos,
Am găsit un colț de toamnă, l-am purtat, încet, pe jos,
S-a-ntalnit, la o rascruce, cu o ploaie cam subțire,
Iar pe dealul ce mă are cu o vijelie-n fire,
L-am lăsat ca să descurce ițele împrumutate
Si-am gândit cu voce tare, privind scenele-inversate:

Cum se face că acasă parcă am alt anotimp,
Iar în lumea asta mare vremea are un alt chip?

Chibzuit-am printre rânduri, dumirindu-mă ușor:
Omul vede ce-are-n suflet, și de-i cald, și de e nor,
Și va face să devină, la o cană cu licoare,
Arșița în bucurie, ploaia în eliberare,
Căci dispare tot urâtul, cand se-ntâlnesc oameni faini,
Iar pe timpul-elefantul nu mai dăm nici vreo doi bani!

Am pe buze zâmbet strașnic, inima îmi bate tare:
Bine-i să-ți horească o toamnă, cu atingere de floare

…. tălmăcind mărgăritare!

Dintr-un colț de casă, unde prieteniile se leagă zilnic, daca zilele trecute pisicul Scorțișoara era lipit de Fifi a noastră, a venit și rândul lui Pisi Ghimbir sa se îmblânzească langa catifeaua noastra. In rest, frig mare aici, băgat flori in casa, acum adun pământ scos din ghivece și cert pisici sturlubatici, uitând de probleme reale. Bine v-am regăsit. Am rămas în urmă cu toate, va mulțumesc pentru semnele lăsate, promit că vin în povești, m-am apucat de lucruri noi care îmi mănâncă timpul liber dar îmi așază bucurie în suflet! Sănătoși sa fim!

 

 

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

 

Cică era demodat, desuet și nu ajuta la nimic!

Cică era demodat, desuet și nu ajuta la nimic:
Într-o lume alb-negru,
Cu variațiuni de culoare luată doar din suflet,
Fiecare și-a pictat bucățica așa cum și-a dorit.
La început asta, când toți  confundau albastrul cu cerul,
Roșul cu floarea de mușcată, 
Și verdele cu inima ierbii.
Apoi, cu fiecare clipă traită, am început a fura
Puțin de la tine, puțin de la el, 
Puțin de la femeia ce-și plantase în curte doar flori de nu-mă-uita,
Și….. puțin de la Dumnezeu.
Din suflet, scoteam culoarea doar când oftam prelung
Si, nu stiu cum, dar roșul devenea altul. În nuanțe.
Griul se așeza pe poale,
Iar furtunile vieții tulburau albastrul cu stropi de indigo.
Picătura de la Dumnezeu o foloseau câțiva doar: 
Cică era demodat, desuet și nu ajuta la nimic!
 
Poate. Fiecare să-și pună ce culoare vrea pe bucățica sa de frumos;
Insa, habar nu am de ce, eu chiar observ, în amestecul lumii, 
Pe planșele multora din jur, lumina orbitoare.
Cândva, mi-am spus că sunt fata alb-negru.
Poate știam că nu merit încă picătura de mir cald.
Si totusi, într-o zi, am primit-o când am folosit, 
Cu mare greutate, expresia „mă iert”.
 
 
Ieri, cineva a trecut și i s-a parut ca tabloul vieții mele
E pictat prea concret. Nu-i plăcea. Culorile i se păreau…normale, banale, plictisitoare.
El îmi arăta  desene cu ecuații, linii, puncte. Abstract și plin de culori imprecise.
Nu se putea hotarî. Le voia pe toate. 
 
 
Eu mă mulțumisem cu prea puțin, zicea acesta.
Știam, însă, că cea mai frumoasă culoare încă nu o așezasem.
Galbenul clipei, dintr-o bucurie de gând, 
Desprins circular dintr-o poveste de vară
În care oamenii se învârteau căutând adevăruri, prin jur,
Când ele, de fapt, era ascunse doar în suflet.
 
Încă mai adun culori în inimă, să-mi pictez 
Momentele de tristețe, fericire sau de banalitate pură
Și sunt extrem de fericită când găsesc printre cei cu care horesc,
Picătura lui Dumnezeu. Mângâi cu privirea tabloul lumilor
Știind că nu mi-aș dori altceva, dar, ca la un vernisaj trecator,
Ma voi simți aproape acolo unde emoțiile culorilor
Vor trezi in mine….bucuria simplitatii si voi zambi cand picatura de frumos imi va topi nelinistile….
..chiar dacă totul pare demodat, desuet ….
Cică era demodat, desuet și nu ajuta la nimic
Cică era demodat, desuet și nu ajuta la nimic

Party cu felinar roșu

Pe strada cu șapte cuvinte,
Șoptite în clipa pierdută,
Era un afiș pe-un perete
C-o tanti ce-și zicea..seniorită.

Purta o fustă cu franjuri
Și imprimeuri de leopard,
Un șal verde cu ștrasuri,
Iar pe cap avea un turban.

Un inel de un roșu puternic
Și mărgele-n culori cam turbate
Străluceau chiar și-n întuneric,
De zici că erau ochi de șarpe.

O clipă am crezut că-i reclamă,
N-aș spune că m-a cam mirat,
Un sărut trimis pe o palmă
Părea un alint deochiat.

Știu că-s șanse să-mi port uimirea
Prinsă în agrafe de ceară,
Căci duduia ce-și spunea „Nemurirea”
Avusese spectacol de seară.

Da, spectacol cu casa închisă,
Cu bilete vândute pe șest,
Cabaret, tango și revistă,
Într-un secol uitat, dar măreț.

Cineva are party de noapte,
Bal mascat ca odinioară,
Și-a pus un afiș din treizecișișapte,
Și-un felinar roșu la poartă.

Am zâmbit cu un surâs de giocondă,
Cu invidii ușoare de vară,
Căutat-am ceva mai la modă,
Să mă poarte  acolo, pe seară.

voaleta

N-am gasit eu prea multe:
O voaletă și o pălărioară.
Oare o fi de ajuns?

 

„agrafe, imprimeuri, strada, casa, alint, culori, cuvinte, clipa, sanse, verde, port, sarut„ sunt cuvintele care m-au purtat în acest joc, pe care din nou l-am abandonat din motive de vacanță. În clubul celor 12 cuvinte, în tabelul lui Eddie, veți găsi alți tovarăși ai duzinei de cuvinte.