Nu ştiu dacă aţi prins ideea mea ”filozofică”, hahaha, dar eu m-am străduit să introduc cuvintele vedetă ale duzinei din această săptămână:”plamadeste, por, papadie, potop, poate, patrat, presa, para, pastaie, poarta, parasit, parca” într-o formă de poem. Dacă am reuşit şi vă şi place, e ok. Dacă nu, căutaţi în tabelul lui Eddie, alte încercări. Eu vă invit şi vă mulţumesc pentru răbdarea voastră.
Ce poartă aşteaptă s-o deschidă cineva?
Ce ştie ea de vechi sau nu, ori poate da?
Ce simte cel ce atinge clanţa vieţii trecătoare?
Ce doruri prinde lemnu-ntre zăvoare?
Ce gând rămâne afară, dar trece peste poartă?
Cine e acel ce vine, cine e acel ce pleacă?
Cine de mine-ntreabă, bătând din poartă-n poartă,
Spunând în faţa porţii, la care te smereşti:
Te plac asa cum eşti!
Ca în poveşti!
Ultimele călătorii le-am făcut în ochii iubitului meu:
Am străbătut satele româneşti prin ei,
Am cules o rugăciune caldă de recunoştinţă,
Am văzut steagul fluturând în locuri durute,
Am mers la Ciobănuş, în cuibul lui tainic, de copil,
Am străbătut Moldova, Ardealul şi Ţara Românească,
Am cules trei flori şi am dat deoparte un melc, din calea oamenilor,
Am atins cu inima câţiva camarazi,
Am auzit urletul lupilor dar şi Măiastra,
Am dansat ciuleandra şi căluşul,
Am gustat bucate simple şi am priponit un cal,
Am simţit cum îi cântă inima ba cu dor, ba cu jale,
Am fost prin munţi şi am pus flori la morminte,
Am mers pas la pas şi… am luat aminte.
Am sorbit cu el vinul, dar şi taina din el,
Am mângâiat bătrâni, dar şi-un copil măricel.
Uneori, însă, nu pot trece mai departe,
De furtuni sau de soare,
De luciri trecătoare.
Uneori ochii lui, cu albastru divin,
Nu te lasă să treci dacă nu te-nchini
Sau nu simţi mai nimic din tot ce e sfânt
Şi ce-nseamnă durerea unui neam pe pământ.
Fac popas şi mă-ntreb, gând la gând cu destinul,
DE UNDE VIN NORII, DE UNDE SENINUL?
Căci în lupta ce-o poartă omul meu, chiar şi-n ochi,
Trec istorii, trec veacuri, trec români şi trei stropi
De aghiazmă curată şi de gând îngeresc:
Te iubesc, Românie! Pentru tine, trăiesc!
Acesta e semnul către soţul meu care a făcut posibil ca acţiunea ”Români pentru români”, a cărei membru fondator este, să se întrupeze într-o direcţie clară şi demnă, cel mai bun exemplu fiind Acţiunea Doboi, despre care sper sa scriu curând şi a cărei emoţii încă mă stăpânesc. Până atunci voi insera un link către un articol scris de un om drag, pe blogul personal, un articol interviu în care Mihai Tîrnoveanu explică pe larg ce înseamnă pentru el acest lucru. Mulţumim, psi.
Sunt mândră de tine, dragul meu! Mulţumesc pentru lecţiile oferite şi călătoriile spirituale la care particip de ceva timp încoace! La cât mai multe! Articolul e scris după o temă fixă , ”De unde vin norii, de unde seninul?”, în cadrul clubului celor 12 cuvinte, pentru ”provocarea de luni”. În tabelul lui Eddie, veţi găsi şi alţi participanţi cu variantele lor.
Deşi este o duzină de cuvinte întârziată, deşi versurile sunt oarecum potrivite pentru cărţulii pentru copii, eu nu am putut lăsa momentul meu real să nu se împletească, bine sau rău, cu cuvintele următoare: ”spirala, sfarsit, inima,moment, telefon, zece, papusa, tobe, plete, inceput, gara, muzica”. Cu adevărat, intr-un brad din curte, o pasăre şi-a făcut cuib. Nu am putut-o fotografia mai bine, din păcate. E prima oară, semn că datorită stricăciunilor din vecini, şi ele şi-au căutat locuri noi. În tabelul lui Eddie, în clubul celor 12 cuvinte, sper sa găsiţi articole mult mai profunde. Vă invit cu drag.
”flori, primavara, femei, frumusete, mame, chihlimbar, inima, carte, fericire, dragoste, dulce, culoare” sunt cuvintele acestei săptămâni din clubul celor 12 cuvinte. Recunosc, pentru mine 8 martie nu înseamnă decât ziua mamei şi nimic nu mă poate face să cred altfel. Am tot respectul faţă de oamenii ce cresc copii, iar faptul că eu nu am e doar o întâmplare a sorţii. In tabelul lui Eddie veţi găsi scrieri poate uşor mai vesele. Eu sunt mulţumită cu viaţa mea, am grijă de sufleţele blănoase, dar ştiu că ipocrită nu sunt, lucrurile sunt total diferite. Să ne trăiţi mamelor! Să trăieşti, femeie fericită..orice ai face!
Am revenit asupra postării şi voi aduce un text lăsat de un om drag mie ce a avut bucuria sa imi scrie un comentariu folosind cuvintele duzinei. Ma inclin cu respect. Astăzi, Maşa, esti partcipant cu drepturi depline la jocul celor 12 cuvinte. Mulţumesc:
”E primăvară iar, dar doar în suflet,
Afară încă suflă iarna grea…
Noroc că tu ne-ai aruncat în zâmbet,
Și ai topit ultimul fulg de nea.
În inimă cu flori de chihlimbar
Ce poartă-n ele un trecut cam șters
Încerc și eu să îți aduc în dar Culoare, fericire, într-un vers.
Aș plămădi din ele chiar o carte
Cu dragoste de mame, de femei,
Dar vezi tu, Adriana, nu am parte
Decât prea rar de astfel de idei.
E dulce gândul că aș țese iar
Covor de frumusețe într-un vis;
Până atunci, de voi avea vreun har,
Eu mă rezum la ceea ce am scris.”
