Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

Capricii cu zâmbet

N-am răbdare cu ploaia;
Aș vrea mereu să vină,
Să dea o reprezentație scurtă
Și să plece.

N-am răbdare nici cu soarele;
Dacă arde prea tare,
Îl retrogradez și mă ascund sub umbrele.
Să topească pe cine dorește!

N-am răbdare cu ele, cuvintele,
Le-aș scrie pe toate într-o frază
Cu sens și poveste,
Să rămână în sufletul celui care citește.

N-am răbdare cu oamenii.
Mă aprind și mă sting,
Mă tulbur și mă bucur,
Mă inconjor, dar fug mereu
Fără să spun de ce.

N-am răbdare cu mine.
Nici cu ce aș putea fi,
Nici cu ce sunt,
Dar am răbdare
Să observ amănunte.

Pe acelea le vând pe sub mână
Sau le las amanet
Când nu-mi mai ajunge plata
Pentru vreo două pacate.

Dar oare cine are răbdare cu mine?
Hahaha, de parc-ar schimba ceva?
OrIcum am devenit campioană!
Cine ar spune ca nu sunt bună și eu de ceva?

Și încă un lucru –
M-am săturat de tristeți!
Mie îmi place să râd.
Cică „nu poți iubi un om cu care nu ai râs niciodată”
Mare dreptate!

n-am răbdare, dar rabd cat un zambet

Mărgăritare versificate

Toamna unei tinere fete

 

Tristetile trec, se rotesc anotimpuri,
cuvinte rămân, aici în răstimpuri,
tinerețea-i ca visul frumos dintr-o toamnă,
ești cuprinsă de gânduri, tu, prea tânără ..doamnă;
şi cad frunze ce par doar cuvinte din tine,
le ridică doar vântul, le trimite spre mine,
le primesc şi iţi zic să te bucuri de toamnă,
esti frumoasa şi calda, mult prea tânără…doamnă…
Dedicație specială pentru o păpădie dragă, făcută cu vreo doi ani în urmă
toamna unei tinere fete
toamna unei tinere fete, sursa: pinterest
Mărgăritare versificate

Foaie verde, flori de soc,

Foaie verde, flori de soc
Azi, e marțea cu noroc;
Se strâng ceasuri, zice lumea
Dar eu le-am trăit chiar lunea.
Nu se poate să revină
Să-mi facă viața haină
Să dea gheață pe spinare
Chiar acolo unde doare;
Mai bine îmi scot armura,
Mătura și tastatura,
Iar de cineva insistă
Sah și mat sunt fani „rezist”
Mătur tot, nici nu mă uit
De suntem pe aici, de mult,
Si asa imi iau iar zenul
C-am pierdut deja terenul
Ce-l aveam in jurul vieții
Tot privind la toți pereții.
Par nițel cam agresivă?
Ei, o toană în batistă
De aia albă și brodată,
Azi, o flutur roată-roată
Și mă-ndrept spre ale mele
Chiar de-s bune, chiar de-s rele
Fără toane și cusur
Orice-ar sta prin împrejur.
N-ar strica, însă,  să spun
C-aș ura oricui „drum bun”
Daca- i par în plină toamnă
Doar o toană, nu o doamnă!
Haideți c-am vorbit cam mult,
Pași de miercuri parc-ascult
Și vă spun, sunt în sevraj,
N-am cafeaua la etaj
Fug să-mi iau chiar în primire
Ceașca mea de fericire!
Foaie verde flori de soc
Vă salut, s-avem noroc!

 

foaie verde, flori de soc
sursa internet: foaie verde, flori de soc, va salut s-avem noroc!
Mărgăritare versificate

Mai bine un fluture să fiu….

Mai bine un fluture să fiu:

 

Eu nu mă strig și nici nu chem
Lumina cerului să-mi ardă,
Nu-mi pun durerile într-un ghem
Să se deșire-n altă poartă;

Nu îmi amestec bucurii
Cu oftaturi care torc povești,
Nu cred în lumea dintre vii
Că azi mi-ai fost și nu-mi mai ești;

Nu am căderi în colțuri albe,
Eu pic, adesea, în genunchi,
Și-n rugăciune viața-mi cade
Strângând minunile mănunchi

Îmi cântă îngerii pe umeri,
Dar eu aud un susur blând,
Nu te mira că într-o vineri
Îmi par duminici pe pământ!

Scad ploile din umbra-mi vie,
Mă scald în aur de cuvânt
Caci încă-mi e și o să fie
Iubirea sfântă legământ;

Și-n clipele de deznadejde
Mă strâng încet ca-n colivie
Și-mi pun, discret, mâna pe umăr,
Simțind puteri ce or să învie;

Si m-or aduce-n ceas de tihnă
Mi-or alunga nepotriviri,
Decât cu inima haină,

Mai bine un fluture să fiu!
Mai bine un fluture să fiu!
Mai bine un fluture să fiu!

 

 

 

 

Mărgăritare versificate

Idee ce se vrea continuată – mult zgomot pentru nimic

Idee ce se vrea continuată – mult zgomot pentru nimic, dedicație fără destinatar

Eu scriu un cuvânt
tu-l citești cu partea din tine care vibrează;
eu mă mir de ce vezi;
observ cum îl rostogolești
fix în direcția aceea la care eu nu m-am gândit,
deși știu și eu toate sensurile lui,
dar tot sunt uimită de alunecările tale,

și de cum mă rătăcești în vorbe
deși, ieri, mă citeai doar într-o fotografie
sau nu mă descifrai deloc,
chiar dacă dădeai drumul unor reacții
care să mă facă să cresc,… ziceai tu.

Încet, am început să mă cenzurez,
să-mi închid silabele în cochilii,
să le împreunez greu și uneori prea atent;
să explic prea mult sau deloc,
să dispar cu săptămâna
visând că pot să dispar de tot;
să mă-ntreb dacă n-ar trebui
să mă scriu pe petale
sau nasturi,
aceia pe care-i uit a-i încheia,
(cum vă spuneam deunăzi),
de ajung toți, prea repede,
la buzunarul inimii.

În definitiv, nu e cazul să descifrez nimic;
o fac alții mult prea ușor
și așa aflu și eu
ce TREBUIA sau NU trebuia să desenez
în litere.

Idee ce se vrea continuată - mult zgomot pentru nimic, dedicație fără destinatar
sursa: facebook, Idee ce se vrea continuatăîntr-o altă idee – mult zgomot pentru nimic, dedicație fără destinatar