Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Șotron cu vorbe

Ropot vesel. Zgomot fin;
Dans de fluturi. Cer senin;
Șezătoare. Ii în soare;
Iarbă verde. Sărbătoare.
Plâng copacii. A plouat;
Casa strigă. S-a udat!
Mă topesc. Sunt înghețată.
Ce aromă? Ciocolată!
Cade cerul! Ți se pare!
Prinzi cu mâna. Nor din zare.
Curcubeu? Arest pictat.
Punți de vise. Pod curbat.
Strâng fărâme. Ți le iau!
Îmi ceri clipe. Ți le dau.
Joc șotron. Tu râzi de mine;
Mă lovesc. Fug iar de tine;
Tu mă prinzi. Eu mai rămân;
Fredonez. Tu mă îngâni!
Mă alint. Am iar cercei.
Nu-s cuminte. Dar mă vrei.

Te salut, lume! Aici plouă, plouă, plouă….dar în mine e soare!

 

Mărgăritare versificate

Nu-i mai știu mării conturul

Nu-i mai știu mării conturul,
nu-i mai port în suflet valul
am pierdut din ochi, ca fumul,
alga, scoica și chiar malul.

Nu mai cred în geamandură,
uit nisipul de sub tălpă
ce ardea ca o fiertură
din paharul cu otravă.

Nu aud vuiet și-n soare
nu-mi mai port coapsele pline,
pescărușii dacă zboară,
zboara în amintiri senine.

Nu simt briza, nici faleza
n-am mai prins-o pe sub pași,
iar ca simplă ipoteză,
doar uitarea mi-a fost naș.

Cherhana, și stuf, și pește,
alge, hidrobicicletă,
un șezlong parcă-mi vorbește
de vacanță desuetă.

Toate-s bucățele prinse
în memoria-mi blocată,
le simt ca pe niște vise,
din visări de altădată.

Prin nisipul din furtună
vreau să trec ca o uimire,
pe stabilopozi, spre lună,
să mă-nchin a mulțumire;

Și să uit că numai vara,
marea merită amintiri,
aștept toamna să-mi apară
valul unei noi iubiri;

 

Să îmi plec fruntea pe țărmul
ce mă știe, simt eu bine,
să-i aud, din nou, vacarmul
și s-o port, pe veci, în mine,

…într-o nouă amintire.

plaja vadu – Marea Neagra, sursa- internet

 

Mărgăritare versificate

Toate au un rost

În lumea asta alambicată
N-ai reuși nici să te pierzi,
Din ecuații de altădată,
Zâmbind amar, drum încifrezi.

Așezi un unu lângă una,
Mda, replica zisă, așa, în grabă,
Dar căutând doar aventura
Îngheți cuvinte de fațadă.

Și te înfrânge geometria
Din formă, fond și sentimente,
Iar calculezi topografia
După fantome desuete.

Încurci și cifre, dar și linii,
trasezi idei și pui condiții,
dar te înțepi de toți ciulinii
și te-mpresoară premoniții.

Pari un savant bătut de soartă,
îndrăgostit și făr-un șfanț,
tot căutând din poartă-n poartă,
dar nimerind mai mult în șanț.

Se duce luna la culcare,
te-ai duce și tu de-ai putea,
dar mintea ta-i făr’ de-aparare
și ti-a furat-o cineva.

Si rătăcești, nu e doar vinul
de vină pentru starea ta,
ci mai degrabă tot pelinul
pe care-l bei în cinstea mea,

Hai, fugi, și lasă-mă uitării,
nu socoti, nu desena,
în viață, marile istorii
zac sub coperți de mucava.

Mai bine te semnezi de acuma,
autograful ți-l primesc,
și-ti voi păstra iscalitura,
promit, de tine s-amintesc

într-un poem olog și ciunt
cum am fost noi, un mic rebut.

..fără rebuturile sentimentale, fără eșecurile de altădată, nu am fi cei fericiți, de azi. Toate au un rost, doar că aflam asta in momente neașteptate.

unii, e drept…

 

 

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Sunt prizonieră-ntr-o vitrină

 

Sunt prizonieră-ntr-o vitrină,
sunt prizonieră fiindcă vreau
și nu ma tulbură vreo vină,
că îmi pun zâmbete la geam.

M-am așezat în nemișcare,
pare decorul demodat,
aceeași simplă așteptare
fără s-aștept, totuși, vreun sfat.

Vreo două mierle-am recuzită,
ciocnesc, ușor, fereastra mea,
tocmesc o oră și o clipă,
să topesc lumea în lumea mea.

Cad ploi, ninsori, bate lumina,
se văd furtunile cum tac,
eu șterg doar praful, fac cu mâna
și salut vremea de pe raft.

Stau în vitrina povestită,
am leagăn, am copac și flori,
am o pisică cam traznită
vreo patru câini, ca viu decor.

Sunt prizonieră fără cheie,
tu nu-nțelegi de ce m-am prins,
dar am vacanță între poeme
și muza smulsă dintr-un vis.

Iar de nu plec spre alte locuri,
nu-nseamnă asta mai nimic,
îmi număr timpul printre jocuri,
chiar dacă pare loz în plic.

Mă-nvart în lume, rătăcită,
îmi tulbur firea în povești,
vitrina mea nu e grăbită
aici se ascultă ce citești.

Afară, omul te întreabă,
dar nu așteaptă un răspuns,
pare mereu într-o mare grabă,
însă tot lui îi pari ascuns.

Și obosit de atâta zumzet,
și nevorbire în zgomot fin,
te întorci în locul tău cu foșnet;
da, în vitrina cu minuni!

 

…minuni cocoțate …pe unde se poate…..

 

..privind afară….
copaci și balansoare cu decoruri vii…
Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Frunze timbrate pe un plic

Nu porți frunze-n coliere,
chiar de eu ți-am dat destule,
ca ofrandă și ispită,
să-ți ajungă zece vieți,

am să știu, că-n toamna asta,
le vei strânge în clasoare,
le-oi timbra să ne rămână
amintire și peceți.

Și voi înțelege, simplu,
că te-mpodobești în taină,
că păstrezi în ele pașii
pitiți magic printre nuci;

împrumută-mi, dară, mie,
două timbre înfrunzite,
ți-oi da-n schimb pădurea toată
și-o alee să ne culci.

Iar așa, îmbogățită,
și cu pecetea din frunze,
tu vei sigila iubirea
pe o margine de vis,

și-o să caut alte frunze
să ne țină împreună,
să m-ascunzi în fiecare,
eu, timbrat pe al tău plic.

 

sursa: pinterest