Înșir, deșir, cos, descos cuvinte
Aceeași toamnă!, spune lumea. Pare aceeași ca decor;
Doar că eu cred că numa-n versuri ne repetăm, adeseori.
E o altă toamnă ruginie și eu mă simt alta cu ea,
Dar adevărul stă în frunza ce-mi spune că e nouă ea,
Iar eu mai veche cu o toamnă, de aceea sunt politicoasă
Și-o rog să-mi zica „sărut-mâna”, ca pentru o doamnă serioasă!
Inspirata de potecuță, mi-au zburat niște idei prin minte…
Septembrii-n duminici – sunt poveste blajină,
Cules-am, în vii, rod bun și-n grădină
Au rămas doar cartofi, si o varza înfoiată
Ce va fi adunată să o facem murată.
Septembrii-n duminici – ne zâmbesc și vor curge
Rămas bun, să le spunem, în octombrii ne-om duce!
foto> pinterest.com
Oamenii se întalnesc în cuvinte
Le spală, le usucă, le întind pe sârma de rufe,
așa, în văzul lumii.., le prind unul de altul, iar de nu le ajung cleștii, le înnoadă cumva.
Tu te-ai prins de cuvântul meu, eu de-al tău, iar de-al lui …n-am mai vrut. Am păstrat un clește să o iau de la capăt.
Unele împreunări sunt bune, dar în altele, abia după ce vezi cuvintele că s-au uscat cu pete, realizezi că s-au strecurat cuvinte-răni care au sângerat în strânsoare.
Nu-ți rămâne decât să le albești din nou, să le scuturi și să-ți alegi o sârmă mai potrivită.
Nu știu, însă cum fac eu, că de câte ori trec la cuvinte înălbite forțat, e imposibil să nu observ un intrus.
Cred că e momentul să învăț să separ nu greșeala, ci intenția răului.
Acolo e rana cea mai mare…
Mă duc să usuc niște cuvinte. Cine vine cu mine? Merităm o frânghie de cuvinte colorate, cât sa facem, cu toții, un poem mai frumos decat acesta. Împreună.
Prin aceste cuvinte, am rugat prietenii de pe facebook sa imi lase câte un cuvânt. Promiteam și promit poem cu ele. Dacă cineva, dintre cei care intră pe aici vor să adauge vreunul, eu va multumesc.
O zi frumoasă și mă bucur că îmi sunteți aproape. Uneori, te obișnuiești în situații și uiti cat de norocos ești să ai parte de un loc de joacă interesant, alături de oameni care știu să facă asta. Eu am două, chiar mai multe de stau sa ma gandesc, desi recunosc ca pe facebook stau mult.
Săptămâna asta a venit cu o lecție pe care o uitasem, că pentru fiecare lucru de care te bucuri, exista munca de zi cu zi, cu zi.
De aceea, din zi cu zi, de zi va mulțumesc că mă însoțiți.
mulțumesc, prieten, castane, violetă, gând, caleidoscop, sentimente, șirag, ludic, sepia, umbrela, fericire, dăruire, lacrima, umblet, dragoste, dor, camee, speranța, perla, rabdare, melodie, povestitoare, trunchi, univers, templu, suflet, tihnă, mangaiere, aramiu arama, iertare, cupru, pace, libertate, viața, bunătate, albastrire, iubire, omenie, sinceritate, binecuvantare Imbold. Susur. Lumina. Liniste. Zâmbet emoție, sarabandă, catetă, frumos, adevărat, , rană, soare, spuză, suras, romantic, perseverenta, piatra, inger, metafora vietii, verde. – 62 de cuvinte
Oricum, doar azi, 27.09. ora 23.30 Multumesc.
sursa foto: pinterest
Mă-ntreabă lumea de ce toamna se scriu poeme mult mai multe, e un fapt
Sau doar în pragul timpului din frunze, noi ne citim în rost înfrigurat?
Eu spun că, în licorile călduțe, pluteşte-un cântec arămiu și-opac,
Pe patul nostru se așază muze, iar sufletele strigă și se-mpac
Și doar din ruginiul de afară mai potcovim vreo două vorbe moi,
Asa se naște versul de aramă și nouă ni se pare că cei vechi sunt noi.
Eu stau de-un ceas și prăduiesc pădurea. În gând, mi-am făurit, deja, vreo trei averi,
Am ineluse roșii și cercei din frunze, din ghinde mi-am făcut un colier;
Am ciocolată caldă-n moț de frișcă, ce dacă-s la dietă mai mereu?
În toamna asta am arvunit perfectul. Perfecți suntem, perfectă sunt și eu.
Sunt fata cu mileuri de dantelă și am din macrame o pernă crem,
Pe masa am un coș ca de nuiele și în toate acestea toamna o îndemn:
Să se așeze și să toarcă viața, s-o facă cum îi place și cum vrea,
Veni-va vremea să întoarcem foaia și unora nu le va-ntoarce ea
Vreo frunză sau măcar etcetera,
Iar noi nu vom avea cum protesta.
