Îmi tace albastru-nvăluit în ceruri
iar trupul se amestecă-n nuanțe moi,
m-ai rătăcit prin toamnă și peneluri,
printre gutui care miros a noi;
Îmi plimb speranța-n rădăcina dintr-o vie
că va rodi și-n alte dăți înamorate,
te-am sărutat sub bolta-mbrăcată-n ie,
înstrugurind dorințe de pământ și de păcate.
Te voi citi în linia din palmă,
plecând dintr-un abis în alt abis,
iar tu vei scrie iarnă după iarnă,
în mâna dreaptă, un destin promis;
Am să-ți cutreier gândurile, în taină,
te-oi descifra în șoapte și-n priviri,
cu indigo am să-ți vopsesc o geană,
și-apoi în sân, spre stânga, te-oi piti;
Îmi voi promite cerul și pământul,
pe frunte am s-așez măceșe-n pârg,
voi topi-n ploi secunda cu amănuntul
că doar cu tine o sa râd și o să plâng.
Nu e nevoie de nimic, mi-ai spus aseară,
gutuile miros a toamnă iar,
de ești cu mine-n fiecare seară,
am toată lumea ascunsă-n buzunar
Și nimeni n-o să iasă să ne strice,
tot ce-am luat cu împrumut din vieți,
iar riduri calde-n ochii mei or să abdice,
dând doar dobânda nopților spre dimineți;
Hai, spune drept, în linia din palmă
eram noi doi, alint din toamnă-n toamnă?
Zi minunata să aveți, cu iubire și înțelepciune.
sursa foto> unsplash.com/photos
