Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

În lumea mea se vede ce se vede

În lumea mea se vede simplu,
Dar complicată-i clipa de-nceput,
Când frunzele se poartă ca nisipul,
Și-ngălbenesc de ciudă-n așternut,

În toamna păguboasă și silfidă,
Ca alba-neagra într-un popas de tir,
Când pierde totul pe o tufănică,
Pitită după trunchiul unui pin.

În lumea mea se vede ce se vede,
Nu pun peste adevăr păienjeniș,
Adun, discret, potop de amănunte
Și le sortez, în suflet, fir cu fir;

Fac, mai apoi, sertare cu momente pline,
Adesea, pun și cruci pe amintiri,
În lumea mea prezentul mă conține,
Dar știu s-aprind o lumânare în cimitir

De lucruri ce-au murit pe îndelete
Și au lăsat atât cât au putut,
Le tămâiez, pe rând, fără regrete,
Recunoștința lucrului trecut.

În lumea mea și toamne au fost destule,
Mereu speram la cea fără cusur,
Uit că și-n anul ce-a trecut n-am vrut măsură,
Crezând în toamna noului-nceput.

Și-mi cos la butonieră frunză ruginie,
Să-mi amintească de ce lumea mea e simplitate;
Nu toamnele îmi fac viața arămie,
Doar eu că prea-mi găsesc vină în toate!

Și-n jur privesc zâmbind decorului de ființe
Care îmi torc sau mă privesc din așternut;
În lumea mea, nu-i loc pentru cerințe,
Dar mulțumim și pentru ce-avem sau n-am avut,

Căci tot ce n-am primit ca dar firesc,
N-avea menirea să îmi fie mie înțeles!

Un zâmbet de flori, pentru voi și niște cuvinte care se așază cum doresc!

 

Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Frumosul, o călătorie….

AZI NOAPTE, pe la două am mai plămădit aluat din cuvintele primite care, între timp, au însumat numărul 66, – șovin, dans, inimă și călătorie s-au așezat la cele 62, cu care facusem deja un intreg. Nu l-am asezat..ca muream de somn si eram varza de emotie. Daca prima data v-am oferit poveste, acum am impletit simtiri. Va iubesc, pretuiesc și multumesc pentru frumos. Nu stau chiar degeaba in virtual. Va am ca o constelatie calauzitoare si aducatoare de inspiratie. Diana, de la tine am piatră, ecaleopi …e și spuza ta in ambele versificari.

E verde lumea, ca un dor
ce-și cere iertare că-i minor
și spune „multumesc frumos”
când unu-l simte arătos
și-n zâmbet ‘ntoarce orice rană,
cum întorci coada la o cană,
din stânga-n dreapta, prea ușor,
e verde viața ca un dor.

Iubirea mea e sarabandă,
tumult, bătut de soartă-n soartă,
și de poveste în poveste,
cu a fost, să fie și-ncă este,
cu liniște, și cu surâs,
pe-al dimineții așternut,
cu dans zglobiu fără comandă,
iubirea mea-i o sarabandă.

Am viata-ntreagă o camee,
îi sunt pictură și idee,
și umblet șchiop de barză mov
sunt macrame, greiere șchiop,
sunt perla din șirag distrus,
căci ba sunt jos, ba merg în sus,
și pun emoție în zmeie,
am viața-ntreaga o camee.

Mi-e inima de ciocolată
și în aramă modelată,
în cursul timpului lovită
sau violetă-ndrăgostită,
catetă dintr-un semn firesc,
ipotenuza de-o iubesc
si-n piatra din lumina plată,
mi-e inima de ciocolată.

Cuvântul mi-este prieten slab,
caci ba mă-mpaca, ba-l împac,
ba are un înger sus pe gând,
de urca-n cer și plânge-n vânt,
și pace n-are, nici vreo teamă,
chiar de mănâncă o castană,
ori doar jaratic, de cal alb,
cuvântul mi-este prieten slab.

Dorința mi-e caleidoscop,
sunt și ciob rece, și de foc,
am sentimente sus pe schelă,
pitite, însă, sub umbrelă,
iar de îi dau un strop de vin
și gândul pare mai șovin
și-ncepe să urască tot;
dorința mi-e caleidoscop.

Am suflet roșu-arămiu
și stie simplu că îl știu,
că-i trunchi, nu este frunză-n vânt,
e-un susur, templu și cuvânt,
e spuză fără de tăciuni,
căci el tot crede în minuni,
e adevarat, căci este viu,
am suflet roșu-aramiu.

Mi-e universul de-omenie,
am tot primit far’ să se știe
și-n fata ochilor, așa,
și dragostea și lacrima,
și tihnă și imbold-lumină
și bunătatea cea divină,
și viața ca o melodie,
mi-e universul de-omenie.

Mi-e ludic spiritul ce tace,
cu fericirea vrea să joace,
o alba neagra pe pedepsă
caci ba e nașă, ba e soacră,
și-mi lasă des speranța-n bine,
eu n-am răbdare nici cu mine,
și nu cred jocul care-l face,
mi-e ludic spiritul ce tace.

Am libertatea-n vârf de băț,
pe soare aproape mă cocoț,
perseverentă-s în a zidi,
tai gratii de la colivii,
si-n-cuprul vieții cer dreptate,
si-o doză de sinceritate,
dar orice-ar fi, sunt ca un moț
cu libertatea-n vârf de băț.

Îmi zic câțiva povestitoare,
deși-s o veșnic amatoare,
în albastrire de poveste,
ba ea mă scrie, ba ma crește,
ba sunt metaforă târzie,
ori doar banalul dintr-o mie,
îmi este binecuvântare
onoarea de povestitoare!

Îmi sunteti mângâiere voi,
cu iz romantic printre ploi,
cu dăruire-mi puneți drag
și îmi veniți mereu pe prag
și-n sepia din poze strâmbe
lăsați culoarea să se-ntâmple,
și două însușiri mai noi,
îmi sunteți mângâiere voi.

Povestea-i simplă, adjudecată,
Suntem de-o mamă și de-un tată
Când vine vorba să ne fie,
Frumosul, o călătorie.

mulțumesc, prieten, castane, violetă, gând, caleidoscop, sentimente, șirag, ludic, sepia, umbrela, fericire, dăruire, lacrima, umblet, dragoste, dor, camee, speranța, perla, rabdare, melodie, povestitoare, trunchi, univers, templu, suflet, tihnă, mangaiere, aramiu arama, iertare, cupru, pace, libertate, viața, bunătate, albastrire, iubire, omenie, sinceritate, binecuvantare Imbold. Susur. Lumina. Liniste. Zâmbet emoție, sarabandă, catetă, frumos, adevărat, , rană, soare, spuză, suras, romantic, perseverenta, piatra, inger, metafora vietii, verde, danssovin, inima, calatorie-66 cuvinte

 

 

Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul · mărgăritare-jucării

Oamenii se întalnesc în cuvinte

Oamenii se întalnesc în cuvinte

Le spală, le usucă, le întind pe sârma de rufe,
așa, în văzul lumii.., le prind unul de altul, iar de nu le ajung cleștii, le înnoadă cumva.

Tu te-ai prins de cuvântul meu, eu de-al tău, iar de-al lui …n-am mai vrut. Am păstrat un clește să o iau de la capăt.

Unele împreunări sunt bune, dar în altele, abia după ce vezi cuvintele că s-au uscat cu pete, realizezi că s-au strecurat cuvinte-răni care au sângerat în strânsoare.

Nu-ți rămâne decât să le albești din nou, să le scuturi și să-ți alegi o sârmă mai potrivită.

Nu știu, însă cum fac eu, că de câte ori trec la cuvinte înălbite forțat, e imposibil să nu observ un intrus.

Cred că e momentul să învăț să separ nu greșeala, ci intenția răului.
Acolo e rana cea mai mare…

Mă duc să usuc niște cuvinte. Cine vine cu mine? Merităm o frânghie de cuvinte colorate, cât sa facem, cu toții, un poem mai frumos decat acesta. Împreună.

 

Prin aceste cuvinte, am rugat prietenii de pe facebook sa imi lase câte un cuvânt. Promiteam și promit poem cu ele. Dacă cineva, dintre cei care intră pe aici vor să adauge vreunul, eu va multumesc.

 

O zi frumoasă și mă bucur că îmi sunteți aproape. Uneori, te obișnuiești în situații și uiti cat de norocos ești să ai parte de un loc de joacă interesant, alături de oameni care știu să facă asta. Eu am două, chiar mai multe de stau sa ma gandesc, desi recunosc ca pe facebook stau mult.

Săptămâna asta a venit cu o lecție pe care o uitasem, că pentru fiecare lucru de care te bucuri, exista munca de zi cu zi, cu zi.

De aceea, din zi cu zi, de zi va mulțumesc că mă însoțiți.

mulțumesc, prieten, castane, violetă, gând, caleidoscop, sentimente, șirag, ludic, sepia, umbrela, fericire, dăruire, lacrima, umblet, dragoste, dor, camee, speranța, perla, rabdare, melodie,  povestitoare, trunchi, univers, templu, suflet, tihnă, mangaiere, aramiu arama, iertare, cupru, pace, libertate, viața, bunătate, albastrire, iubire, omenie, sinceritate, binecuvantare Imbold. Susur. Lumina. Liniste. Zâmbet emoție, sarabandă, catetă, frumos, adevărat, , rană, soare, spuză, suras,  romantic, perseverenta, piatra, inger, metafora vietii, verde. – 62 de cuvinte

 

Oricum, doar azi, 27.09. ora 23.30 Multumesc.

sursa foto: pinterest

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

 

Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Scorțișoară și Ghimbir

Îmi solzuiesc iubiri și inventez cuvinte,
Să-ți tufanească amorul rostit pe negândite,
Și-ți pisicesc roșcat o viață mai picantă,
Să miaune silabe o vorbă arogantă;

Îți gutuiesc nimicuri și le prefac în puf,
Și stafidesc probleme de lângă a noastre uși,
Cobor pe scara vremii și înstrugurez fiori
Să îmi stea înșirați pe ață, să treacă vremea lor;

Mă angajez dresoare și mâinile îmi vor fi
Baghete fără formă, dar care-or îmblânzi
Din fire și alinturi, și din răsfăț blănos,
Un univers aparte, chiar de e întors pe dos!

Poftiți la noi! Avem doi membri noi, Scorțișoară și Ghimbir care mi-au întors viața și pe față și pe dos; povestile…urmează…

 

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Duminica asta a semănat a joi

Duminica asta nu a semănat cu o duminică. Mi-a fost o joi. O joi pe la două când lumea te privește obosită pe sub sprâncene și vorbește picant. Pardon, piperat! Pardon, vorbește ca și când o ustură limba și are nevoie de apă!

Azi, am băut multă apă pentru că duminica asta nu mi-a fost duminică!

A fost nucă verde care mi-a zdrelit degetele și mi-a dat bunul din ea. Și bunul gândului. Și strugure mi-a fost. Tămâios. Nu l-am mâncat pe tot. Am împărțit boabele. Douăzeci erau. Zece le-am ciugulit, una cate una. O boabă, un oftat, încă o boabă, alt oftat. La al zecelea oftat eram sătulă. Boabe de joi, nu de duminică. Celelalte zece le-am păstrat pentru mai târziu. Mi-am promis să le garnisesc cu zâmbet!

Duminica asta nu mi-a părut duminică și asta pentru că nu am știut să prețuiesc timpul și vorba! Le-am risipit pe aripi de libelulă și pe poveste strâmtă și strâmbă. Dar uite așa, pentru prima dată în viață, voi trece dintr-o joi, într-o luni!

Acum, pot sa mănânc strugurele rămas! Uite, ce zâmbet am!