Categorie: Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte

Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

N-am fost, nu sunt

Adriana13 comentarii

N-am primăvară-n ochi,

şi-n inimă n-am flori

de mărgărit;

nu am culoare-n tabloul

ce visul meu de-o noapte,

stingher, l-a plămădit.

Sunt o femeie rătăcită

între femei cu nume stea;

îmi caut drumul,

dar mă-mpiedic

pe drumul lor,

în calea mea.

Zâmbesc amar

strângând la piept

un strop mărunt de frumuseţe,

din rama ca de chihlimbar

un chip ştiut chiar

îmi zâmbeşte:

E mama

şi-o dulce clipă de alin

cu fericire se îngână,

adun petale de cleştar,

dar drumul meu tot gol rămâne.

Cu dragoste mă învelesc,

o carte veche ascund sub haine

şi-un gând îmi trece vrei-nu vrei:

Tu eşti femeie! Ele-s mame!

Şi-o lacrimă coboară-ncet,

iar visul meu se luminează:

O viaţă am şi o accept

Chiar de n-am fost şi nu sunt mamă!

 

”flori, primavara, femei, frumusete, mame, chihlimbar, inima, carte, fericire, dragoste, dulce, culoare” sunt cuvintele acestei săptămâni din clubul celor 12 cuvinte. Recunosc, pentru mine 8 martie nu înseamnă decât ziua mamei şi nimic nu mă poate face să cred altfel. Am tot respectul faţă de oamenii ce cresc copii, iar faptul că eu nu am e doar o întâmplare a sorţii. In tabelul lui Eddie veţi găsi scrieri poate uşor mai vesele. Eu sunt mulţumită cu viaţa mea, am grijă de sufleţele blănoase, dar ştiu că ipocrită nu sunt, lucrurile sunt total diferite. Să ne trăiţi mamelor! Să trăieşti, femeie fericită..orice ai face!

Am revenit asupra postării şi voi aduce un text lăsat de un om drag mie ce a avut bucuria sa imi scrie un comentariu folosind cuvintele duzinei. Ma inclin cu respect. Astăzi, Maşa,  esti partcipant cu drepturi depline la jocul celor 12 cuvinte. Mulţumesc:

”E primăvară iar, dar doar în suflet,
Afară încă suflă iarna grea…
Noroc că tu ne-ai aruncat în zâmbet,
Și ai topit ultimul fulg de nea.
În inimă cu flori de chihlimbar
Ce poartă-n ele un trecut cam șters
Încerc și eu să îți aduc în dar
Culoare, fericire, într-un vers.
Aș plămădi din ele chiar o carte
Cu dragoste de mame, de femei,
Dar vezi tu, Adriana, nu am parte
Decât prea rar de astfel de idei.
E dulce gândul că aș țese iar
Covor de frumusețe într-un vis;
Până atunci, de voi avea vreun har,
Eu mă rezum la ceea ce am scris.”

Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Dincolo de nume

Adriana8 comentarii

Dincolo de numele pe care-l port e o trecere subtilă

Între azi şi-un mâine, şi-o idilă

Cu un trecut neprietenos,

Pe alocuri chiar aventuros

Sau doar spumos.

 

Dincolo de numele ce-l porţi e o trăire vie

Şi-o legătură adâncă între neam şi glie,

Cu ”mama ierbii’‘ tu vorbeşti în noapte,

Iar lupii nu îţi urlă, ci îţi trimit doar şoapte…

… binecuvântate.

 

Dincolo de numele nostru e tăcere,

Deşi, se pare, totu-i la vedere;

Se ating iubiri şi se ciocnesc chiar vise,

Pornite din lumină, din stelele promise..

.. la început. C-am vrut.

 

Dincolo de nume cu şir de mărgărite

E bucurie multă şi-s vorbe măsluite,

Şi schimbă stări sau fapte, adună privitori,

Se strâmbă fin din nasuri sau poate-i trec fiori

…… ameţitori.

 

Dincolo de cuvinte sunt eu, cea rea sau bună,

Cu râuri de regrete ce nu se mai adună

În fluvii trecătoare prin viaţa care-acum

M-alină şi mă-ndrumă, iar restul pare…. fum …

….. sau scrum?

 

Dincolo de nume sunt nişte aparenţe,

Căci orice-am zice, face, vom fi şi la scadenţe,

Când vorba ne ridică şi-apoi coboară-ncet,

De ne vom pierde-n sensul cel fără de accept;

Vom iscodi şi cere mai multe explicaţii,

Dar vom sfârşi-ntr-un punct, şi fără exclamaţii.

 

Sunt omul firelor ce uneori se înnoadă,

Se trag şi se deşiră, şi au şi cap şi coadă;

Se ghemuiesc în vorbe sau se răsfiră toate,

De atâta zbucium, parcă, simt cum se încâlcesc,

Iar uneori în basme cu tâlc se împletesc.

Şi fir îmi este soarta, ce dincolo de nume

E doar subţire, fin, dar croşeteaz-o lume

 

…..  din cuvinte.

 

Tema fixă din această săptămână, în clubul celor 12 cuvinte, se numeşte ”dincolo de nume’‘. Veţi găsi în tabelul găzduit de Eddie şi alte încercări pe acest subiect. M-am străduit să scriu textul pe tabletă, dar a fost o mare provocare.

 

 

Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Eu privesc doar înainte

Adriana7 comentarii
Niciodată să nu spui niciodată!,
Mi-ai spus cu glasul tremurând,
Între-o notă şi-un cuvânt
Rostogolit în gesturi de fațadă;
 
Dar nu te mai iubesc, să ştii!
Nu văd în umbra inimii vreun licăr,
Indubitabil semn care să-mi zică
De te-am iertat şi te aştept să-mi vii!
 
Nu vreau deloc iubirea ta cea mare,
Nici vorbe-n plus din vocea ta mieroasă
Nu mai suport sa-mi spui că sunt frumoasă,
De parc-arunci colacul de salvare!
 
Din turnul de cleştar zici că mă scoţi,
De parca tragi de soartă sau mă tragi la sorţi ;
Nu ştii, de fapt, că-s car pe patru roţi
Ce merge spre-nainte şi nu spre timpii morţi!
 
Iar turnul ce-l ştiai e basm fără substanţă,
Un vaporos moment de slăbiciune,
Ca-o obturare a iubirii ce apune,
Dar c-o trezire la o altă viaţă!
 
Şi-atunci de ce te miri de simplul „niciodată”,
Ce realist se schimbă în pecete
Şi sigilează drumul plin cu pietre
Care au căzut chiar din povestea noastră?
 
 
Lichid mi-e sufletul şi simt cum curge-n mine,
Simt cum se aprind iubiri cuminţi şi noi,
Cum sfâşii carne de pe buze moi,
Şi-n unghii am revolte, căci nu mă pot abţine!
 
Ştiu, am aer fin de trădătoare,
Ce uită vorbe anoste şi alinturi,
Dar care crede-n dragoste, nu-n mituri
Ascunse în cuvinte amăgitoare!
 
De multe ori n-am mai privit în spate;
Mi-am stors amorurile de-orice amintiri
Şi m-am cules în azi-ul din priviri,
Mult mai albastre şi mult mai rafinate!
 
În ceas de anotimp cu aură-nflorită,
Când port cu mine talisman cu vorbe,
Va dăruiesc gând bun şi două slove
Şi-o taină de iubire ..adormită.

 

 Cele 12 vedete fiind de astă dată următoarele:’ iubirea, niciodata, nota, vaporos, obturare, realist, lichid, unghii, carne, salvare, trezire, indubitabil”. In tabelul lui Eddie veţi gasi şi alte incercari.

Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Memoria străzii

Adriana11 comentarii

Aud mulţimea fremătând şi-n mine

Se aud ecouri ce le ştiu, dar, parcă,

Îmi smulg din mine, bucată cu bucată,

Cuvinte care-au însemnat odată

O ţintă şi un drum

Şi parcă-i fum,

Acum.

 

Mă scutur, mă agăţ încet de vise,

Ce au fost prinse-n colier de argint,

Aprind o candelă fără chibrit

Dintr-o lumină peste care curse,

Din ochiul de dragon al lunii,

Luciri promise, mii,

Şi încă  vii.

 

Dar lumea-i stâncă, bibelou cu aripi smulse,

O păsăre ce-n gheare nu a mai prins nimic,

Căci suntem opera ”răului mai mic”

Sau poate un volum cu versuri scrise

De vreun străin, ce sigur ştie

Că vom striga o zi,

Dar nu vom izbândi.

 

Mă uit spre cer, dar cerul nu-mi vorbeşte,

Niciun strămoş nu văd, de amărăciune,

Şoptesc timid o nouă rugăciune,

Îmi şterg noroiul de pe ghete, cu trei ”deşte”

Aprind bricheta-n Piaţă şi scapăr trei scântei,

Mă uit la lume rece,

Iar ea în ochii mei.

 

Şi în revistă aş trece  mulţi ani, vreo douăşcinci.

O viaţă, a mea viaţă, şi-a tuturora oare?

Căci lumea parcă strigă sau poate mi se pare!

Acum purtăm toţi ghete, nu mai purtăm opinci

Şi-atunci de ce părem desculţi, săraci şi trişti?

Iar glasu-i mut. Se aud ecouri slabe

De vieţi fără silabe.

 

Mă-ntorc. Privesc pădurea din toamna mea de foc,

Pe masă e o lampă şi ceva cărţi de joc;

Trag la-ntâmplare asul. Să joc la cacealma?

Posibil e şi asta, dar nu-mi joc viaţa mea!

De ne-or juca-o alţii? Ar fi păcat, îmi pare!

Să ne jucăm deci cartea!

Şi nu la întâmplare!

 

Memoria străzii. Asta e tema ”provocării de luni” din clubul celor 12 cuvinte. Recunosc as putea vorbi despre memoria paşilor pierduţi ai mei sau ai fiecăruia dintre noi, despre potecile ce  păstrează  o parte din mine, chiar dacă aproape nu le mai recunosc; despre memoria străzii din momentul Revoluţiei, despre care nu pot vorbi nici acum după 25 de ani, dar aleg să repostez poemul ce vorbeşte despre o stradă a dezamăgirilor colective, a timpului pierdut în speranţe şi vise neîmplinite ce poartă-n ele memoria sacrificiilor făcute uneori în zadar.  În tabelul lui Eddie veţi găsi şi alte încercări.

Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Timp pierdut, timp uitat

Adriana18 comentarii

Sunt prinsă într-o maşinărie ce se cheamă timp.

Nu mai porneşte nici măcar la a doua cheie,

nici la farmecul meu de femeie.

-”Hai că acum am timp de tine!”, îmi zice cineva la telefon

cu un glas de trombon

dintr-o trompă de-afon;

-Timp de mine, timp pentru mine, ce mai contează?!

Visează în continuare,

căci azi nu sunt colac de salvare;

nu sunt nici gura ta de oxigen pentr-o clipă,

nici flacon cu esenţă de visare,

sau foarfecă de tăiat coşmarul de aseară;

nu-s înger, căci n-am aripioare!

-Dar ce ziceai de timp?, căci uitasem

acţiunea unde-o  plasasem…

Cu minte obosită şi zdrenţe de gânduri,

ţesute-n covoare de cuvinte şi rânduri

ascunse în straiţe atârnate de gât,

suspinam după vremuri

şi-un timp de demult;

căci cel de acum se stinse-ntr-o vrajă

ca nişte plante ce se ofiliseră-n grabă,

înainte de vreme,

de vremea lor,

de dinainte de primul amor.

Sunt sigura c-aţi pierdut şi timpul, şi rima,

şi de da, îmi asum toata vina,

caci oameni şi lucruri mă indeamnă cu foc:

-Fă-ţi timp şi de noi, şi fă-ne şi loc

în noianul de-ntâmplări şi rele sau bune

din momentul căzut ce poartă un nume

şoptit, senzual şi un pic repetat:

TIMP PIERDUT, TIMP UITAT!

 ”masinarie, cheie, oxigen, aripioare, plante, telefon, straite, zdrente, covoare,trompa, flacon, foarfeca”…au fost cuvintele obligatorii pe care cu siguranţă le veţi găsi şi în celelalte texte, ale duzinei de cuvinte, adăpostite în tabelul lui Eddie.