Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Joi ascund lumea în mine

În tainele mele, se-ascund flori de miere,
Pe streșini aud fanfare de ploi,
Nu știu de mă placi sau e o părere,
Dar mi-ai zis, în șoaptă, că ne-ntâlnim joi.

În pumni țin strâns cerul, ascuns mișelește,
Cafeaua e rece ca timpul din noi,
Pisica îmi toarce dar parcă-mi vorbește,
Îmi pare că-mi spune că ne vedem joi.

Lovesc cu piciorul o frunză rebelă,
Furtună nu e, dar vântul e-n toi,
Mă toarnă o toamnă, îmi răstoarn-o umbrelă,
Mi-ai luat-o cândva. Știu precis. Era joi.

Se coace, în casă, o turtă cu brânză,
A pâine miroase, miroase a noi,
Pe pat am o carte c-o pagină plânsă,
Și-un titlu mă tace: „Pericol de joi”.

Atâtea cuvinte și de fapt niciunul
Nu îmi ajunge să stingă ce-am aprins amândoi,
În mine-s duminici, în tine Ajunul
Și o dulce amăgire c-avem înc-un joi.

Pe treptele sării din a noastră eroare,
Am pus la păstrare, pentru un timp de apoi,
Atingeri, o cheie, o eșarfă și o floare;
Ți le dau înapoi. Doar să vii. Te-aștept joi.

Fiecare are o zi când în ei ascund lumea,
A mea este joi, dar vă zic, joi, de vreau, e și lunea!

Din ciclul ,,poezii jucării”, azi, într-o duminică pe care v-o doresc minunată, va salut cu drag!

 

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

4 gânduri despre „Joi ascund lumea în mine

  1. Deunăzi am citit un haiku minunat:

    „Cu tine:
    un an
    de duminici.”

    Când ziua de joi are atâtea semnificații, de ce n-ar fi și-un an de joi?

Lasă un răspuns