Și rugăciune, și răspuns

privire

 

Prin felia mea de cer văd drum de Lumină,
Iar din celula sufletului,
Înfuriat de negura vremilor și prins în necunoasteri,
Caut argumente să mă întorc din pribegii adormite.
Descopăr  că nu am totdeauna abilități potrivite:
Că plâng când vreau a râde și râd când vreau a plânge,
Că sunt tare când e jale-n mine  și frunză tremurândă când e bine.

 

 

 Îmi e ca destinație Cerul, mereu, ca într-o eliberare.
Privesc cu gâtul ridicat de niște fire invizibile.
Sunt păpușă docilă  condusă de un Păpușar priceput.
Dar devin deseori marioneta care se strică mult prea ușor.
Și atunci mă repar din mers:
Fac un pas, tot cu ochii spre Cer,
Parca asteptand aprobare
Sau măcar un verde la un semafor invizibil
Detectat doar de lasărele inimii.
 Cad în pietriș de-mi zdrelesc genunchii.
Ma scutur și-mi asez licărul ochilor  pe pământ.
Calc puternic, hotărât, fără șovăieli cotropitoare.
Nu simt nicio sabie deasupra mea,
Ci doar o adiere de vânt curat;
Sunt ca o cetate medievală care rezistă in timp,
Dar trece prin etape de consolidare.
Palmele mele aduna caldura sufletului;
Le împreunez și le asez a multumire;
Simt pe umeri un rest de lume îndepărtată
Și-un galop de furnicături în degete;
Mă așez și mă rog să scoți toti mărăcinii din mine
Si sa-nfloresti zambetul mai des.
Nu, nu e doar pentru mine rugăciunea
Ce o port pe buze și-n suflet!
Stii tu, pentru cine mai e!
Mie mi-ai raspuns in zdreliturile din genunchi
Și mi-ai incoltit sperantele in muguri de cuvânt.
Iubirea primita mi-e ca o duminica.

 

 

Ridic din nou privirea spre Cer
Chiar dacă voi cădea,
Si…te caut….
..într-un nor, într-o stea, într-un fulg..
…simt cum cade o picatura ca de rouă pe frunte
Si nu, nu plouă.

 

 

Din biserica vieții,
Plec cu genunchii zdreliti
Dar cu inima bandajata cu dragoste.
Și privesc înainte, doar spre-nainte!
Stiu că existența mi-e și rugăciune și răspuns.
Știu.

 

 

Fii ceea ce simti si ceea ce crezi! Fiecare are dreptul de a fi și de a crede în ce dorește! Iar dacă ai primit în suflet astfel de cunoașteri fii fericit! Nefericirea înseamnă că încă nu-ți simți drumul, menirea, greșeala, iertarea, credința. Uneori, de când bălmăjesc cuvinte, mă gândesc că nimic din ce scriu nu vreau a fi despicat. Luați de a prinde o idee. Si puneți-o in buchetul cu cele proprii. Florile cuvintelor mele mă poarta in primul meu pe mine, imi poarta devenirea, revelatia, darurile dar nu cunoasterea deplină. Parentezele pot conține adăugiri miraculoase, le pot imprumuta de la voi, dinspre voi. E ceea ce primesti la liber, neconditionat. Conditionand, distrugi frumusetea. Cu toate acestea, ne putem întalni in cuvant,  in idei, nu mereu în convingeri. E minunat să fim diferiți, dar prefer să nu fiu disecată pentru că vouă vă curg altfel vorbele.   In crezurile comune e mai mult ca sigur ca merg la pas cu voi. Știu. Și …atât!
Am avut muze niste cuvinte….dar le-am ratacit..

 

You may also like

12 comentarii

  1. Intotdeauna primim răspuns. O picătura pe frunte spre aducere aminte că nu suntem uitaţi. Scrijelim genunchii a aducere aminte, să nu uităm că a fost o zi când ne-am readus în suflet rugăciunea.La ceas de seară mi-ai repus în minte şi în suflet rugăciunea. Ridic ochii spre cer şi zic un Doamne ajută!

    1. Si uite asa, nu iți pui intrebar cum ca as fi trista cand scriu despre lucruri firesti, dar pe care uitandu-le in tumultul vietii, par stinghere.

      E perioada cu procesiunile la Iasi, nu zic ca nu ma tulbura rautatea lumii, dar stiu ca nu am de ce privi spre acea parte și sper ca acea parte sa nu ma priveasca pe mine. Sa convietuim tacit, fiecare crezand in ce vrea. Doamne ajuta, Laura!

  2. Cad munti-n mare si se prabusesc,
    Caci de la orizont vine furtuna !
    Toti oamenii de pe pamânt se îngrozesc,
    Caci glasul Domnului din ceruri tuna !

    EL vine cu dreptatea si Cuvântul,
    Sa faca judecata pe pamânt.
    Sa judece sistemele minciunii,
    Ce-au ignorat,si L-au hulit pe Cel Ce-I Sfânt !

    Cuvântul este sabia dreptatii,
    E arma luptatorilor cinstiti.
    Prin EL cunoastem Calea Libertatii
    Prin EL toti cei ‘alesi’vor fi Sfintiti !

    El E Iubirea Absoluta
    E Sursa Vietii,Dumnezeu .
    Toti cei ce azi de EL asculta,
    Vor fi cu EL în Raiul Sau !

    El nu pretinde sacrificii,
    Ceremonii si legi desarte .
    Ci doar o inima curata,
    IUBIND acum,aici,pâna la moarte !

  3. Din biserica vieții nu poți ieși decât doar cu credința că nu risipești în zadar ce e mai adânc și sfânt în ființa ta.

    1. ..nimic in plus de ce ai scris aici, doar sa nu ma crez si tu trista ca inchid blogul sau incep sa scriu doar despre catei. Pup…potecuta

  4. Cuvinte-n rugă am trimis. Primim răspuns,
    Că pe poteca vieții n-am mers îndeajuns,
    Că mai avem în timpuri poteci a le străbate,
    Lumea a o cunoaște și-a întâlni de toate.

    Mă gândeam, a glumă, să-ți spun că ești tristă, dar nu vreau să-ți văd blogul închis. mereu găsesc la tine profunzimi, ascunse în cele mai frumoase și delicate moduri.

    1. ..eu nu sunt trista, pentru ca am raspunsuri
      sunt multumita caci imi stiu menirea
      adorm cu gandul ca in rugaciunea spusa
      port pe cei dragi alaturi și le simt iubirea
      și merg pe drumul vietii fără grabă
      iar muguri de-ncercari îmi sunt…chiar…treapta

      ..sa inteleg și ce nu stiu!

      …sa ai parte doar de bine, prieten drag!

Lasă un răspuns