Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

Sub zăbrele de gând

Despre viața sub gratii și zăbrele de gând
N-am nimic să mai spun, mă repet aiurind:

Omul are putere să existe și-n sine,
Să cuprindă esență, cum e sângele-n vine;
Să se plimbe pe ceruri, să se-ntoarcă-n destin,
Să își prindă pe aripi, nu tristeți, ci senin;
Să se strige pe sine, să se caute-n pumni
De-i nisipul furtunii sau doar vama de drum;
Să coboare pe puntea de pe muntele mării,
Să adoarmă-n hamace, în lumina-nserării,
Să se-ntoarcă în sine, colivie de aur,
Doar cu inima prinsă în iubire cu lauri.

Să purifice sensul doar rostind rugăciune,
Omul cade-n picioare, chiar de cade în sine,
Nevăzut de vreun suflet, doar de sufletul său,
Colivie deschisă …dacă e Dumnezeu.

Cu drag, va îmbrățișez!

 

sursa foto – pinterest.com
Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

Adunând duminici

Se cam crestează timpul, e franjurat pe margini,
De aproape, pare totul fular de mohair,
Mă-ntreb de-l înfășor pe ale lumii aripi
Putem lungi minutul legându-ne de un fir?

Om deșira din el vreo doua ochiuri roase,
Chiar de modelul sorții-i pe față și pe dos,
Din lâna vieții toarse doar Dumnezeu mai coase
Secunde răsucite-n al timpului folos.

Ce vremi trăim cu toții, mă miră țintuirea
Ideilor mărețe pe lemn fără de cruce,
Când viața cere jertfă și cere mântuire,
Fără închinăciune intenția n-ajunge

Să fie înălțătoare și cu folos de taină,
Să pună-n om sfințire și-n timp nemărginire,
Putem lungi minutul ca pe o veche haină,
Doar împletind simțirea c-o mică rugăciune;

Vom răsuciri iar firea în firele crestate
Și-alegem pe de-a-ntregul sau numai pe jumate
Și nu vom spune lumii nimic, căci lumea știe
Că timpul pare scurt, dar numai pe hartie.

E mai ușor să-l simți plutind în veșnicie
Doar adunând duminici, la Sfânta Liturghie.

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

 

Mărgăritare din treceri, păreri, dureri...

Constatare

Constatare:

Am realizat un lucru simplu, că indiferent de metafore, de figuri de stil, de forme, fond, răsunet sau realitate necosmetizată, un lucru nu se poate face în altă limbă…să te rogi.

Am o prietenă care e plecată din România de 25 de ani. Românește nu are cu cine vorbi decât la telefon, însă îmi mărturisea că da, am dreptate, niciodată nu a reușit să spună „Tatăl nostru” în italiană.

constatare metaforica
constatare metaforica, în ce limbă poți spune Tatăl nostru?

 

Mărgăritare versificate

Gând simplu

Gând simplu:

Eu nu sunt tristă, pentru c-am răspunsuri,
sunt mulțumită căci îmi cunosc menirea,
adorm cu gândul că în rugăciunea spusă
port pe cei dragi alături și le simt iubirea,
și merg pe drumul vieții fără grabă,
iar muguri de-ncercari îmi sunt…chiar…treaptă…

..să înteleg și ce nu stiu!

 

„Fii special prin diferențe, nu asemănări!”- gând simplu, dar important pentru mine

 

Fii special prin diferențe, nu asemănări!”- gând simplu, dar important pentru mine
Fii special prin diferențe, nu asemănări!”- gând simplu, dar important pentru mine, acum, la ceasul maturității mele
Mărgăritare versificate

Linia cerului udă…

Linia cerului era udă;

Alunecau pe ea norii
Și gândurile noastre străvezii,
Scuturându-și mirările
În lacrimi de ploaie caldă,
Grăbită, ciudoasă și amăgitoare;
Atingeau frunze ce abia se mai țineau drepte
Și le vedeai renunțând la visele lor verzi,
Îngălbenindu-se de spaime,
Aruncându-se în gol, una cate una,
Sau uneori în grup, ținându-se de mâini
Să nu le doară, să nu simtă
Abandonul de pe caldarâmul de beton,
Murmurând, încet, rugăciunile lor, de pe margini de suflet,
Privind linia cerului udă,
Sperând într-o viață viitoare.

Nu-i așa că totul pare la fel?
Că în fiecare verde e un galben pitit?
Că în picurul de ploaie stă zâmbetul seninului
Iar în fiece renaștere e un vis ucis de neșansă?
Suntem trecători, dar încă putem să fim frunze.
E musai doar să ne odihnim o vreme,
Cât să scoatem, din nou, verdele la suprafață.
În mine se îngălbenesc doar cuvintele,
Îndulcind, precum fructele toamnei,
Daruri primite cândva.
Mă întind și eu ca o frunză,
Privesc linia cerului udă,
Trimițând rugăciuni de mulțumire,
tăcând.

De ce să ne gândim la ce a fost când minutul
De verde abia așteaptă trăirea viitoare?
Așteptarea nu e decât o formă de rezistență,
Căci nu toți au privilegiul de a vedea
Linia cerului udă,
Înveștmântați în verde….

linia cerului uda
linia cerului udă