Mărgăritar publicitar

Pietrele timpului meu…liber

Iubesc pietrele. Le iubesc de când mă știu, de când trăiam lângă un râu măricel, de care mama era tare speriată, căci se-nvolbura des, dar  se și retrăgea în așa fel încât eu pășeam în albia lui și  culegeam zeci de pietricele, mai ales pe cele cu forme ciudate sau șlefuite bine de ape care cine știe ce taine duceau la vale. Le adunam în batista și le strângeam bine, în colțurile sale,  să nu le pierd. Înainte de asta, aruncam câteva, așa cu fentă, cum mă învățase tata, și făceam ochiuri, ochiuri, care se desfăceau în alte cercuri de mă credeam cu puteri de zână bună.
Acasă, mă așezam pe iarbă și-mi admiram averea. Aveam o grămadă. Doar a mea. Zilnic, îmi făceam din ele magazin de visuri; însă cum venea mușteriu la vândut de pietre, îi gaseam cusur, astfel încât să nu cumva sa-mi descompletez colecția ….. pe mofturi fără substanță. Într-o zi, Geoni, vecinul bărbos, nu mi-a cumpărat nimic de acolo ci mi-a adus două pietre – una gri, dură, care-mi dădea senzatia ca a coborât muntele în prăvălia mea și alta cu un luciu și niste irizatii albăstrui, ca mi-a devenit pe loc prietena pe viață. Nu știam cum se numesc, dar Gioni a venit și cu explicatii spunând că marmura și granitul sunt frumuseți care nu pier niciodată și, în ciuda trecerii vremurilor, tot nu se vor demoda. Multe n-am înțeles eu pe moment, dar am pastrat povestea pietrelor până azi și dincolo de clipă….
Sunt fata munților și a pietrelor, trăiesc cu stânca în curte, munte get-beget, și mă uimeste mereu măreția ei.  E puțin calcaroasă, are  legende prinse în ea cu mări din ere pierdute de timp și mă simt extrem de norocoasă. Împodobeste ambientul fără să faci nimic. Natural. De aici am știut că pietrele îmi vor intra si în casă. Lemn, piatră și sticlă. Trei repere dragi mie.
pietre-pictate
pietre pictate, sursa: pinterest

                                                                                                   ***

Ce fac in timpul liber, acasă?, sună o întrebare-provocare primită de la  stona.ro, care și-a lansat recent website-ul și pe care vă invit a-l răsfoi.
Păi simplu, scriu povești cu pietre si nu numai, despre lume,  oameni și viață; adun din mintea mea boemă versuri, mă joc cu câinii în curte, pictez pietre, și descifrez mesaje din lucruri aruncate de alții. Merg prin târguri de vechituri și iau obiecte cu suflet pierdut și le redau suflul. Acasă, șmirgheluiesc, chituiesc, aplic ceruri și vopsele, antichizez și pun din nou poveste in ele. Din juguri de lemn am facut lămpi, din blat de lemn, casuta pisicii, dintr-o masa cu picioare sparte am luat blatul de marmura albastra, l-am asezat pe un bufet rapciugos, pe care l-am infrumusetat cu piatra aplicata pe laterale și l-am transformat in cea mai frumoasa insula de bucatarie, fără să investesc în ea atat de mult. Albul-vintage e dat cu nepricepere dar cu intuiție. Sper să vă placă ce a ieșit.
pisi-blat
chiuveta-marmura, insula recondiționata de mine
Dorința mea mare  este, insa, sa am  ceva sa se potriveasca cu roșul burgund al unei chiuvete tot din acest material prețios, dar cred ca sunt extrem de norocoasa pentru că tocmai ce am descoperit firma Stona.ro, după cum vă spuneam. Așa mi-aș asorta și mai bine bucătăria, iar tejgheaua mea ar căpăta ceva din prețiozitatea celui de mai sus.

stona

Că gătesc, citesc, mă uit la filme, plantez iederă și brăduți în curtea muntelui nici nu mai spun, însă vă mărturisesc că dacă aș avea timp liber aș merge la o conferință ținută de  Lorand Soares Szasz, care este invitat special al  firmei Stona, firmă care ar asigura în data de 13 octombrie transportul pentru cei care locuiesc în Brasov, căci pentru cei care trăiesc in Bucuresti au aceasta oferta în toate cele 3 zile cat tine evenimentul lor  numit Zilele Porților Deschise, despre care și eu am auzit, întâmplător, dar cu bucurie, și la care vă invit cu drag, în numele lor. Poate asa, de la el, as intelege de ce am nevoie pentru a avea succes în lucruri personale sau comune.
Asadar, nu stiu ce faceti voi in timpul liber, mai ales acasă, dar daca sunteti interesati dati o tura pe site  și la eveniment. Ați fi uimiti cate ați afla despre aceasta firma care este divizia de retail a Algabeth Stone Group, o companie ce comercializează piatră naturală, deţinând 6 cariere în întreaga lume şi peste 15 cariere în cooperare exclusivă, cu export în peste 80 de ţări. Cu cel mai mare stoc de piatră naturală disponibil în România, depozitul Stona vine în întâmpinarea cerinţelor pieţei cu 300.000 mp din peste 500 de modele de piatră naturală, cum ar fi: 120 modele marmură, 230 modele granit, 20 modele travertin, 20 modele de calcar și 15 modele de onix.

 

materiale
Stona.ro Materiale – calcarul, piatra apelor marine

 

N-am să merg cu dorințele prea departe, caci locuind la casa, din oferta lor as gasi extrem de multe intrebuintari, de la gard, la placări in curte, de la pardoseală in baie, până la tejghele de bar, asa cum e cel pe care-l am, de granit, gros și care-mi dă inspirație profundă atunci când mă asez la el să adun vorbe pe hârtie. Nu știu ce faceți voi in momentele libere, dar daca aveti ceva timp folositi-l sa intrati…..într-o altă prăvălie cu visuri concrete, dar de data asta unele profesionale, de ajutor. Si nu uitați de cele trei zile speciale: 13, 14, 15 octombrie, adică…acușica.
Acasă e locul meu de poveste și orice fac îmi aduce bucurie și relaxare, însă nu uit nicio clipă că cel mai plăcut lucru e să fii acolo cu cei dragi. Sub privirile și încurajările lor orice picătură de timp liber înseamnă prilej de a împărtăși lucruri. Multumesc, Blogal Initiative și Stona. ro pentru exercitiul meu de azi. Cu bucurie, n-am făcut altceva decat sa vorbesc natural despre natural, de acasă de la mine.

 

 

16 gânduri despre „Pietrele timpului meu…liber

    1. ..am avut adeziv de la hornbach, dar de atunci am incercat și cu altele si au tinut…, pe alte suprafete adica. Daca mai pica vreuna suferea de „moment” lipici salvator …hihihi

      …multumesc,,,

  1. În grădinița mea „de la țară” am adunat o întreagă grămadă de pietre, iar în bătrâna casă de acolo (dar nu numai acolo) am alte zeci de pietre, mai mari sau mai mici, adunate pentru frumusețea lor. Unele sunt aduse în rucsac tocmai de pe la Scropoasa, doar pentru că le-am văzut deosebite.
    Și mi-ai dat o idee: tot îmi place mie să cioplesc lemnul, așa că voi încerca o combinație de lemn și piatră. Sigur voi găsi o idee, printre fibrele lemnului sau în scânteierile ori formele pietrelor. Asta pentru că eu mereu aștept lemnul, să-mi spună cum vrea să fie modelat.

    1. Ieri, mi-am cumparat o plansa de lemn, am nevoie de ea la un curs pentru antichizare si reconditionare mobila veche. Mihai m-a intrebat ce voi face cu ea……după. Eu am raspuns ca ea imi va spune. Asa ca acum…zambesc la cuvintele tale. Eu doar in 2018 mai fac ceva la casa, daca suntem sanatosi si totul curge de la sine, dar cred ca piatra va fi cea care-mi va intregi totul. Cum suna Scropoasa….intr-un mare fel!

      1. Nu știu cum a sunat Scropoasa, dar cred că știi, este un lac în inima Bucegilor. Drumul până la el, pe valea Ialomiței, este superb. Și, dacă-ți mai dai puțin silința, ajungi la Șapte Izvoare, locul cu cea mai pură apă de izvor din țara noastră. Cred că am pus pe undeva o fotografie cu izbucnirea lor de ape, căci au un debit foarte mare.

        Este interesant să aștepți să-ți spună lemnul ce voiește să devină. Am încercat să fac ceva dintr-o bucată de lemn, fără să-i aștept părerea. Trebuie să mă crezi că, deși începută lucrarea de aproape un an, lemnul acela încă nu s-a văzut terminat, căci ceea ce am voit eu nu se potrivea cu fibrele lui, cu voința lui. Nu te aștepta că aș face nu știu ce lucruri deosebite. Mai mult linguri și lingurițe, dar nu numai. Una dintre lingurițe este torsionată, așa cum era fibra pinului din care am făcut-o. Arată interesant, mai ales că fibrele sunt impregnate cu rășină, în dorința pinului de a-și proteja lemnul chinuit de vreo furtună, probabil umană.

        1. Crede-mă, ca m-a incitat fiecare cuvant scris aici. Bucegi, Șapte Izvoare, linguri cu lemn contorsionat. Taine deslusite de tine. Nu stiu daca am asemenea „puteri”

          Pe langa tine, eu sunt o cautatoare usor superficiala, fac doar ce stiu ca e cu sorti de izbanda. Dar asa mi-e firea, usor ambigua.

          1. Superficial sunt și eu, nici măcar nu mă aștept la un anumit rezultat, ba chiar spun adesea: dacă iese ceva, bine, dacă nu, înseamnă că m-am jucat și eu.
            Eu sunt un bucolic, un visător, chiar dacă, uneori, rațiunea mea pare bine organizată. Tu îmi pari, și probabil că ești, mult mai realistă, mai așezată cu picioarele pe pământ. Tu cauți. Eu nu caut, sau nu mai caut, decât, poate, liniștea interioară.
            Și să nu-mi spui că tu nu ai „puteri”. În primul rând ai puterea de a povesti. Afară de asta, ai toate puterile de care ai nevoie, în interiorul tău. Trebuie doar să le cauți și să le folosești.

          2. Da, eu visatoare n-am fost niciodata, indiferent ca nu „propovaduiesc” idei despre forte si puteri interioare, pe care le prefer ghicite, intuite decat demonstrate prin cuvinte sau altfel. Am in jurul meu niste femei amazoane care, spun ele, se descurca mai bine ca un barbat, sunt puternice si de neinvins in principii. Eu mor de tristete cand le aud și nu ma inregimentez in nimic. Am fost, pe vremuri, atat de „puternica” incat tot ce-mi doream e sa ma scutur de ea

  2. Ohh, si mie imi plac pietrele, le adun de prin vacante, le rastorn in gradina, nu stiu daca-i din cauza ca-s pietreanca :D, dar pana si numele de „piatra” imi place.

    1. DA, sa stii ca am vrut sa scriu ca iubesc „numele” de piatra. Imi imaginez toti culegatori de pietre, mi se pare fantastic. Ce scoici, nene? Pietrele sunt mult mai tentante…

      Te salut, cu drag!

Comentariile sunt închise