Mărgăritare versificate

Vă poftesc la cafea, arme vechi, vise noi..

În oglinda sufletului vad caramizi nezidite,

Vad țurțuri sub streșini și gratii la geam,

Vad ceata ce-nvăluie amintiri adormite,

Și văd vreo trei gânduri prizoniere din neam.

 

Vad pistolul la tâmplă pus de unul din ele,

Intr-un semn ireal și fantastic, grăbit,

Ca un lanț îmi e gestul, imi sunt mâinile grele,

Să-l pazesc de dezastrul unui gând obosit.

 

Am pus ceai pe tejgheaua ce-mi sta azi loc de masă,

Pentru alții ce vor. Eu? Îmi pun doar cafea,

Să-mblânzesc ființa asta ce a stat cam retrasă

Și acum vrea și hrană, și bir și saftea.

 

Scriu pe-un plic câteva rânduri simple,

O adresă ce pare c-am uitat-o demult,

Gust cafeaua, las pixul, uit pistolul la tâmple,

Simt explozia-n visuri, care acum au murit.

 

Ma intreb de exista in lume vreo școală,

De exista vreun loc unde as putea învăța

Cum să ai totul gol, totul plin, mintea clară,

Să rămâi, peste ani, fără inimă grea.

 

Ghiocel ce răsare din zăpezi liniștite,

Pare acum sa imi fie un alt gând nepoftit;

Iau pistolul, il pitesc și mă mângâi pe tâmple,

Unde port semnul vechi, semn cumva nedorit.

 

 

Nu mai vreau sinucideri, nici de vis, nici idee

Arunc arma de tot intr-un loc strâmt și vechi,

Cobor blând un alt gând,un alt dor, două zmee,

Beau cafea, pun  adresa mea, clar, citeț…. pe un alt plic.

 

Mi-am scris azi o scrisoare cu aromă de vină,

Din discuții purtate cu voi la șuete.

Stiu un lucru – n-oi lăsa, prea usor, să revină

Niciodata, nici demoni, nici dușmani sau regrete .

 

Prefer gândul ucis de pistoale cu apă,

Mai rămân vreo doi stropi să dea creștere bună;

Dar să știți, tot mai pun pe aici de o agapă

Și de vremea e rea, și de vremea e bună

Vă poftesc..la cafea!

 

cafei

 

 

44 de gânduri despre „Vă poftesc la cafea, arme vechi, vise noi..

  1. cred caocafea mi ar face bine la durerea de cap ce m a luatde cateva ore. probabil somnul pe sponci se face simtit. am incercat sa atipesc dar nu mi a iesit. au adormit nazdravanii si eu tot nimic.mi ai facut pofta.cred ca mi facc una cu cofeina, nu fara cum beau de o vreme. si cu scortisoara si cardamon, ca asa a imbunatatit o sotul 🙂
    versurile imi plac teribil sa stii. de poza numai zic…

    1. ..duminica am baut și eu cafea ccu cardamon la sora mea. Mie cardamonul imi aminteste de tata pe cand mergea in tarile arabe si se intorcea cu arome incredibile. De la el am aflat de cuș-cuș, în anii 80-90. Sper sa iți fi trecut durerea de cap pana acum și sa ai timp și tu sa te odihnesti putin. Multumesc pentru aprecieri și vizita, Vavaly!

      1. cafeaua bauta datorita scrierii tale mi a fost de folos. mi a trecut durerea de cap pe la 8 seara :))). acum am reusit sa adorm nazdravanii si numai am eu somn :)))

      2. …bine ca nu mai ai probleme cu blogul sau altceva. Sper sa te fi obișnuit și cu tastatura. Azi…s-a dus Mihai cu laptopul ce il credeam mort și a zis ca il mai resusciteaza o vreme. Deci …ne mai relaxeaza și pe noi, ca tableta aia ne omora. Bine ca esti ok..

  2. Șcris-ai tu, scris-am noi, ne e vina comună!
    Însă toți așteptăm să vină vremea bună,
    S-avem suflet ușor, liniștea să ne-adoarmă,
    Fără toc sau pistol, nici pe tâmple vreo urmă.

    Nu ucide un gând, că-i fărâmă de suflet.
    Poate este trudit. Amețit-a de umblet
    Și de cât a-ncercat ca să fie mai bun,
    Să nu dea de rușine pe-al nostru străbun.

    N-o fi fost cel mai bun, însă el a-ncercat
    Să ne ducă pe drumul cel bun și uscat.
    Să-l iertăm, căci el este un biet trecător,
    Vine altul mai falnic, gândul biruitor.

    În iertare stă totul, a noastră putere,
    Care-alungă pe dată orice durere.
    Să iertăm astăzi gândul ce l-ai vrea ucis
    Și să facem cu toții precum ai decis.

    Vom veni să vorbim, câte-n lună sau stele,
    Tu să ne spui povești, eu să spun de-ale mele,
    Unul o epigramă, altul doar va tăcea,
    Dar cu toții, grup vesel, să-ți bem din cafea.

    1. Tu îmi cunoști orice visare de pe aici, și orice gând,
      Ce-mi devin postări sau stare, sau cuvinte într-un rând,
      Cum le trec prin simțăminte, filtre vechi și amintiri,
      Si le ascund,pitesc, ucid chiar, sau mor brusc printre priviri
      Ce nu simt deloc durerea, ironia sau chiar vina,
      Nu vad șansa și regretul. N-or sa vada nici lumina
      Care poate aduce altă formă, de albastru sau de stea
      Ce-am putea-o privi tainic, sorbind simplu..din cafea.

    1. Of, măi copil mare ce esti tu! Nu te intreb cat mai ai dar tare repede ti s-au mai intamplat lucrurile. Si chiar va trece timp pana vei bea, desi decofeinizata…va merge..cred!

  3. Vad cafeaua ta si imi place.
    Imi imaginez un burete ce sterge gratii, tristeti si vini, demoni, dusmani
    si semne nedorite!
    Va ramane doar un gand clar si simplu ridicat pe petalele unui ghiocel, doar aparent fragil…

    1. Da, aceasta versificare vine după ce ieri am avut un subiect greu pe care inca nu l-am terminat de dezbatut, mai am sa scriu două raspunsuri la…raspunsuri, care ne-a dus pe fiecare ori in lumi interioare pierdute, ori in ale altora din jurul nostru, ori, Doamne fereste actuale, cu un numitor comun: depresia. Si pentru ca tare frumos am inteles fiecare ca putem vorbi de gânduri obosite care oricand pot sta a exploda, azi le-am indulcit cu o cafea, cu o speranta, cu o viziune frumoasa. Ah, și inca ceva: textul contine 10 cuvinte impuse oferite de sot: pistolul, ghiocel, ceata, lant, ceai, caramizi, plic, oglinda, gratii, scoala, Deh, avem și noi clubul nostru literar…numit acasă. Sau ..in fine…găsim noi..

      Mulțumesc pentru cuvinte, Suzana. O seară frumoasa!

    1. I-am citit-o cu voce tare, acum, lui Mihai și am schimbat niste rime intr-o strofa, nu mi-a sunat bine. Am zis mai sus ca mi-a dat el 10 cuvinte cu care sa scot ce vreau eu. Vezi? Am club literar acasa, am și scenă, și nu glumesc. Vii? Recitam de zor..

  4. … norocul meu că acel pistol lipit de tâmplă, de care mă speriasem la început, s-a dovedit a fi unul de apă. 🙂 Cafeaua ta pare îmbietoare, ne adună la împărtășit gânduri, mai ales că finalul mi-a adus sufletul la loc. Visurile frumoase cresc în noi când nici nu ne așteptăm, fantomele dispar, viața e frumoasă … Imaginea e de vis! 🙂

    1. Ei, pistolul la tampla gândului, nici măcar la tampla mea nu era. Ce să fac? Puțin dramatism nu strică, am veleități de artista siropoasa, dar oricand as prefera un pistol cu apa unuia care mi-ar face chiar si un banal gand sau vis praf și pulbere. Si da, alungam fantomele, cuvantul asta l-a folosit și Mihai in concluzia lui, cu imagini și jocuri de cuvinte. Si cu oameni faini prinsi in el.

  5. După tonul gri de ieri cafeaua aceasta cu ”arome divine” e o binecuvântare. Mintea umană, lumea interioară e un tărâm greu de explorat. Gândurile bune prind rădăcină dacă sunt udate din plin cu stropi mari de blândețe și înțelepciune, apoi înfloresc dacă sunt ocrotite cu iubire. Credința în Dumnezeu și încrederea în tine însuți ar putea fi școala unde se poate învăța lecția despre ”ancorarea în realitate” și ”escaladarea abisului interior”.

    1. ..oh da, am auzit ca ai dieta CAFT. Sincer vorbind, tu nu cred ca ai nevoie de diete, esti un om ce emană echilibru și frumos. Dau un ceai oricand…, cu drag..

  6. Multumesc frumos pentru invitatie! Cum o sa iasa ghioceii de sub plapuma de zapada o sa vin cu mare drag. Tipsynel promite!

  7. Doar astazi am reusit si eu sa ma mobilizez si sa trec pe la oameni dragi. Am citit versurile tale si sincer le vedeam interpretate cu daruire de un actor pe scena. Gandurile ne sunt companioane si aducere aminte in zilele in care ne ratacim in lumea asta complicata. Visurile nu mor niciodata pentru ca vor fi ele, gandurile, care ne vor readuce farima de suflet ce o credeam pierduta pe vecie. Si asa cum viata ne-a aratat ne regasim drumul catre noi si scriem adresa pe plicul vietii uneori tremurat alteori ferm. Cat despre invitatia la cafea,vin cu mare drag,dupa ce ma devirusez…:))Daca am batut campii scuze…. inca nu sunt oxigenati neuronii 100% 🙂

    1. Tare nu-mi place asta cu virușii, prea stau mult la voi in casa. Restul ai intuit perfect. Pe plicul vietii putem fi și expeditori, și destinatari, gândurile ni le putem ucide singuri sau cu puțin ajutor, dar putem alege sa le udam pentru a creste din ele alte poate cu mai multa forta.

      1. Nici mie nu imi place ….virusul asta. E ca scaiul. Ai mare dreptate .Sti ce ganduri ar trebui sterse?Cele negative. Si sa le udam pe cele pozitive. Sa ne construim universul interior din lumina:)

  8. Cafea si arome. Mana care o ofera e expresiva. Poarta bratari la incheietura. Se spune ca incheieturii mainii e o zona delicata. Femeile si-o expun cand se pregatesc de o cucerire. O impodobesc. Accentueaza senzatia feminitatii si prezenta lor acolo. Si eu port bratari. Pe ambele maini. Voi fi exprimand si eu ceva. 🙂 Stiu. Nu am comentat la subiect desi mi-a placut poezia. Imi plac aromele aduse de cafea, purtate prin casa, prin ganduri, printre randuri. Imi place si ceasca de cafea, specific turceasca, fingean, in grafia noastra. Are motivele specifice de rosu, negru si albastru. Imi place bougainvillea din fundal, printre cele mai indraite plante ale mele. Si cafeneaua, cu terasa pe doua strazi. Orientalii nu fac lucrurile ca noi. Sunt diferiti, gandesc diferit si de multe ori nu ii intelegem.

    1. Eu mă bucur a ai avut sansa sa patrunzi intr-o lume pe care acum ne-o impartasesti si noua. De cand te cunosc și pe tine, și pe Hapi, sunt mai atenta la aceste detalii. Bine, uit imediat amănuntele, dar candvreau sa mi le reamintesc, va caut pe voi, imi place ideea cu bratarile. Imi plac bratarile și cafenelele pe strazi inguste..

Lasă un răspuns la Adriana Anulează răspunsul