Un vis, o cale, un om

Un vis, o cale, un om:
Am un soţ ghiduş, prea vesel, prea optimist şi prea fericit, deşi asta cu prea-fericitul e din alt film, dar şi predispus la accidente sau la accidentat alte persoane, cum ar fi …subsemnata. Şi nu vă gândiţi la evenimente rutiere, că acolo e şerif – bagă claxonul până intră-n sperieţi toţi ceilalţi şi trece …„nebunul şoselelor”.  El zice că-i preventiv, eu zic că e prea mult. Nu cred că ne mutasem de o lună împreună, când s-a gândit să ungă balamalele uşii de la balcon. Eu…… alături. Cine îşi aminteşte cât cântarea o uşă dublă din vremea când termopanele nu ne invadaseră cu totul? Ei bine, nu ştiu ce manevră de karate „kiku-ricu kiro-sao” o fi făcut, că m-am trezit cu uşa aia trecându-mi, fix, pe lângă ureche, la minim 5cm. Spre norocul nostru, a căzut peste cele doua saltele relaxa suprapuse, ce-mi ţineau loc de pat. Ne-am albit:
-Iubiţel, te făceam praf şi asta înainte să te iau de nevastă!, bâigui el..alb la față și teribil de pătruns de incident
Trebuie să spun că acomodarea noastră, în relaţia care nu era tocmai potolită datorită factorilor externi, a fost de belea. Numai într-o boacănă o ţinea. Îl trimiteam să-mi aducă o tigaie din cămară şi vedeam o baltă de ulei pe mochetă; eu eram de vină -lipsise avertismentul. Primisem un bidon de  trei kg cu săpun de marsillia lichid, perfect, bun, mirositor. Nu ştiu cum a făcut dar mi l-a răsturnat şi s-a prelins jumătate. L-am găsit bombănind, roşu la faţă. Totul se petrecea  prea repede şi prea mult pentru mine. Avea tot felul de fixuri. Mi-am dat seama, după o lună de zile  de trăit împreună, că eu nu îi văzusem călcâiele bărbatului meu. Observasem  că numărul şosetelor se dubla cumva altfel decât ar fi numărătoarea firească a zilelor săptămânii, dar enigma am elucidat-o când mi-am dat seama ca avea „şosete de dormit”. Poate vouă nu vi se pare amuzant dar eu ma prăpădeam de râs, mai ales în anumite momente romantice.
Omul care mi-era  predestinat (şi nu vă ascund că, dacă ştiam asta, aş fi stat liniştită până la 35 de ani. Aşa, m-am agitat prea mult crezând în „defecţiunea mea emoţională”) era genul „cănuţă, om sucit”, dar în faza amuzantă. Într-o zi ne-am dus să o culegem pe sora mea din gară. Numa-l văd că dispare de lângă mine, lăsându-mă să vorbesc singură, cu ochii la tabelul sosiri-plecări – în cinci minute mângâiase un căţel, dădea mărunţiş la o bătrână şi era şi la ghişeul de informaţii. Eu, cu ochii pe sus, abia de m-am dumirit cât e de fâşneţ și expeditiv.  Până să vină trenul ne-au cazut ochii pe doi bătrânei, soţ şi soţie, nu mai înalţi de 1,5o, ce cărau nişte bagaje. Mult prea multe şi mult prea voluminoase pentru ei. Cu o privire complice, am înhăţat sarsanalele, spre uluirea totală a celor doi care se vedeau jefuiţi ziua în amiaza mare de nişte feţe, aparent cinstite Şi mărim cadenţa. Cumnatul meu, care era deja pe peron, asista uluit la scenă, dar nu apucă să zică sau să facă… nimic. Noi, la pas grăbit,  voiam să scoatem bătrâneii la liman şi după ce s-au convins că suntem hamali de ocazie, nu mai conteneau să se mire de norocul lor. Numai că, ajunşi afară din gară ne-am trezit că trebuie să facem pomana completă şi să-i ducem tocmai în staţia de tramvai, încă vreo 100 de metri, unde au avut parte de o preluare surprinzătoare de către un vecin rătăcit în zonă.
Eei, poticnindu-ne de râs, i-am lăsat uitându-se prelung după noi ca după nişte fantome harnice. Ştiam, precis, că vom fi în vizorul cumnatului, care la întrebarea soră-mii despre noi a răspuns: „Nu ştiu! Adriana şi Mihai cărau nişte bagaje în gară!” Acest moment a fost precursor al altora, pe care le-am trăit împreună, tot în genul ăsta. Îmi amintesc că, într-o vară, într-o excursie de asta spontană de a noastră, pe când ne întorceam de la Sfântul Gheorghe spre Târgul Secuiesc, am luat la autostop o femeie bătrână cu o pălărie roz.  Mergea la o nuntă, aveam să aflăm, spre marea noastră mirare. S-a urcat şi un domn alături de ea. Femeia arăta, mai degrabă, a precupeaţă decât a viitoare nuntaşă; poate doar rozul de la pălăria uzată să fi fost festiv. Când mi-am dat seama că oamenii nu aveau coerenţă în vorbire, că frazele nu aveau subiect şi predicat şi dezacordul era la el acasă, mă şi aşteptam la prelegerea arhicunoscută ce îl însufleţeşte pe moldoveanul meu naţionalist şi patriot când vine vorba de obligativitatea limbii române corecte, mai ales în „ungurime”, cum zice el.
Când colo, m-am trezit că şi-a dus autostopiştii  până în faţa caselor. Era de Sfântul Ilie şi în satele alea pierdute într-un peisaj de poveste erau jocuri şi cântece populare, aşa că putem spune că am asistat  şi la lucruri surprinzătoare. „Ungurul” nostru nu ştia dacă suntem aievea sau dacă glumim, pentru că ne depărtasem binişor de Târgul Secuiesc, dar când ne-am dat seama că i-ar lua ore să străbată, pe jos, un drum prăfuit de ţară, nu ne-am mai uitat nici la naţionalitate, nici la benzina consumată, nici la ocol; am dus lucrul până la capăt. Ne buşeşte şi acum râsul când ne gândim ce ciudăţenie de zi am avut sau cum a rămas bărbatul  acela în faţa porţii, strângând în mâini basca de pe cap, şi bombănind: „Apăi, eu aşa ceva nici nu am auzit şi nici nu am mai trăit vreodată!” Nici noi, dar asta făcea parte din şarmul bărbatului meu cu instincte spontane. Îl ador pentru ele.
Asadar, nu pot spune că factorul predominant al accidentelor sau faptelor sale ar fi fost bun sau rău. Ghiduşia lui te ducea uneori la nebunie frumoasă, dar şi la disperare. La disperare m-a adus când a intrat într-o bucătărie de vară, de la lumină …la întuneric şi a plonjat, periculos, în gura beciului, a cărui trapă fusese lăsată deschisă pentru aerisire. Întâmplător am intrat după el. Atârna, bălăngănind picioarele,  ţinându-se miraculos de margini şi forţându-şi ieşirea. Mă ruga insistent să-l ajut, dar eu paralizasem de spaimă. Tocmai ce îmi îngropam tatăl, deci nu aveam cine ştie ce reacţii. După ce l-am văzut la suprafaţă i-am cărat pumni şi palme peste spate, de parca n-ar fi fost de ajuns eventuala căzătură, cu spaima încă în suflet, repetând obsesiv să nu uite că eu fără el sunt nimic. Eram tare supărată pe neatenţia lui. Şi de acolo ni se trag legende în familie, încadrate la ciudăţenii.
Iar accidente au tot fost – a căzut pe scara ce duce spre bucătărie, cam vreo cinci trepte, de două săptămâni a avut fundul vânăt; a plonjat pe spate, în curte,  fix de ziua mea, destul de înspăimântător; dar cel mai ciudat a fost unul care le precede pe toate, fie bune, fie rele – unul din  perioada renovării când orice gest putea duce la dezastre. Totul era pus de-a valma şi călcam ca pe coji de ouă prin casa noastră. Nu şi pisicul Tan care s-a băgat după o oglindă mare şi, speriindu-se de nu ştiu ce zgomot, a balansat-o. Ţăndări s-a făcut, dar nu oricum, peste noi doi, care tocmai ce ne purtam într-o îmbrăţişare. Atunci ne-am desprins cu grijă, Mihai simţind ciobul cel mai periculos  pe… coloană. Horror. Acum, dacă stau să mă gândesc, ne-am cuminţit amândoi. Mă uit cât am scris şi realizez cât de multe am uitat să spun despre omul meu care are optimismul frate şi visul împlinit ca ţel. Chiar dacă goleşte zaharniţa de nu ştiu ce zahăr kandel de la cafenea sau foloseşte mierea pentru ceai ca topping peste felia de tort, de trebuie sa lasam bacşiş consistent să nu se plângă nimeni, el e vesel şi senin. Şi cum ar fi altfel dacă floarea soarelui, ce a plantat-o în mai, a înflorit fix de ziua lui, în noiembrie? Miracol, optimism, credinţă, perseverenţă, dârzenie! Da, se poate spune şi aşa. Să-mi trăieşti, dragul meu, sănătos şi ghiduş! Cu tine viaţa pare o glumă…bună, rostită în grai moldovenesc. Pentru mine eşti: un vis, o cale, un OM!
(16 noiembrie2014)
Azi e sărbătoare la noi in casă, nu puteam însă să scriu cuvinte mai pătrunzătoare ca cele de mai sus. Sau poate puteam, as putea chiar sa fac un blog special pe care să-l numesc ”Scrisori virtuale către sotul meu”. Ar cuprinde ghidusiile  zilnice, crezurile si planurile tale ce mă uimesc totdeauna şi care-mi devin embleme şi lectii, ar avea foi cu istoria neamului rescrisă prin cuvintele tale, ar aduna vorbe din Eminescu, pe care-l adori şi pe care mi l-ai zugrăvit in cuvinte de care nu stiam, ar prinde imagini cu satele autentice ale acestei tari de care esti legat altfel decat mine cu fire din care trag şi eu cateva incercand să le prind in suflet, si chiar le prind; ar aduna poveşti despre lumea in care crezi, despre eroii neamului ştiuţi şi neştiuţi, despre tricolor şi credintă, despre iubirea ce mi-o porti, dar şi despre faptele bune şi discrete pe care le faci pe lângă cele despre care mulți au aflat deja, despre familia şi prietenii buni ce-i ai, despre cei șase cătei ai tăi şi verdele pădurii ce-l simti venind incă din sfârşit de februarie, despre brazi şi lupi, despre cuvinte magice şi miracole infăptuite de Dumnezeu și oamenii LUI, despre bucuria lucrurilor simple prin gust şi plăceri obişnuite, lumeşti; despre viaţa ta ce imi este in fiecare zi simbol şi putere. Poate ar fi prea mult, dar cand lucrurile trec cu repeziciune, cand vezi cate amintiri se prind cunună in urma noastră, toate le-as aduna, undeva, să imi fie calde şi aproape mereu, pentru că, asa cum spuneam mai sus pentru mine esti un vis, o cale, un OM.
Mihai, îţi doresc să-ţi trăiesti viata cu aceeasi bucurie molipsitoare! La mulţi ani, jumătatea mea, întregul iubirii mele! Să fii fericit!
un vis, o cale, un om - soțul meu
un vis, o cale, un om – soțul meu

You may also like

72 de comentarii

  1. Stii cu cat drag am citit aceasta postare? Sigur stii! Stii cat imi sunteti de dragi? Si pe asta o stii? Stii cate amintiri mi-ai trezit? Stii de cate ori m-am vazut nevoita sa ajut oameni pe strada, doar pentru ca lui Mihai al meu i se nazarise din senin sa ii ajute? Mi-a placut maxim plimbarea voastra de Sfantul Ilie!
    La multi ani sotului tau! Sa ramana la fel de vesel, de spontan, de jucaus! Si mai grijuliu, sa puteti ramane intregi! :)))))

  2. 😉 asa oameni frumosi sunteti. Luminosi si plini de farmec. La multi ani sotului tau si sa fie sanatos si vesel. Am citit cu multa placere acest crampei din viata voastra. Mai prins din prima.

  3. la mulţi ani mihai! 🙂
    acum că ne-ai dat din casă despre el, aşa îl şi văd: vesel, mereu râzând orice s-ar întâmpla.
    o pereche numai bună pentru un capricorn, că tot se zice despre noi că suntem cam sumbri şi încruntaţi.
    şi… am trişat niţel, că eu îl ştiu şi din fotografiile tale de pe facebook. 😉

  4. frumoasa urare de la multi ani pentru jumatatea de viata! la multi ani si sanatate, atentie si spontaneitate la fel, dar atentie mai multa decat de regula! weekend fain, to both of you! 🙂

  5. ha ha ha numai peripetii…. si este un om „tare” bun !!! LA MULTI ANI !!! sa fitii fericiti pana la adanci batranetii si daca fericirea s-ar putea bea va doresc o cupa plina !!!! tare bine va sta împreuna !!!!!! viata lungaaaaaaaaaaa

  6. Multi ani sa iti traisca si sa te fericeasca si de acum incolo! Si tu pe el. Sa aveti o viata plina de sotii si de bucurii, sa zambiti la fel de mult si sa ajutati spontan de cate ori aveti ocazia. Asa poate va asigurati si bunavointa dincolo, cine stie :). Am citit cu placere si nu e prea lunga niciodata scriitura ta, asa sa stii.

  7. Ei, uite-aici umor cu CARUL! Deşi e târziu şi mi se închid pleoapele – le-aş propti cu vreo două scobitori – aş fi citit un text mai lung şi de zece ori, scris în acelaşi acord cu simţul umorului fantastic pe care, chiar dacă te plângeai sub poemul de la duzină că l-ai cam pierdut, uite că-i aici, e şi el cu gura până la urechi!
    La mulţi ani, MIhai(tizul meu)! Să vă fie de bine toate accidentele şi de-acum înainte şi să vă înhaţe ghinionul cât să mai iasă niscaiva povestiri „de groază” ca astea. Altminteri, să se ducă pe pustii! 🙂

  8. In ciuda boacanelor, sunteti o familie de vis!Sa va tina Dumnezeu asa pana la adanci batraneti.Mi-e tare drag de voi!Si,Adriana,eu nu prea rad asa usor dar citindu-te n-am putut sa ma abtin desi la unele intamplari ale lui Mihai nu prea era de ras.La multi ani si sa fiti fericiti!

  9. 🙂 Ce mi-a draga mi-a fost povestea asta, Adriana! Stii de ce? Stii. Ca si eu sunt la fel. Dar imi place, pentru ca atfel, viata ar fi fara culoare si trista. E minunat sa iti iei viata in joaca si sa o traiesti liber, fara complexe. iar inevitabilele „incidente” dau un farmec aparte si tin de personalitatea fiecaruia. Si am mai remarcat ca faceti echipa buna. Va completati reciproc.
    Si eu ajut lumea la bagaje si adun melcii de pe trotuare sa nu fie calcati. Hranesc pisicile de pe langa blocuri, cateii abandonati. Imediat imi asum niste responsabilitati pe care nu le aveam si pe care nimeni, nu mi le-ar fi dat, vreodata. Iar la capitolul „incidente” sunt campioana…”pe sate”.

  10. Fericită ești tu, Adriana. Și nu degeaba, ci pentru că meriți. Azi, profesoara mea de psihologie, ascultându-mă, îmi recomanda să nu încetez a-i declara soțului meu dragostea și toate celelalte sentimente pe care i le port. Aș putea face asta, doar dacă aș trăi un extra-timp, pentru că cel pe care-l am deja, i-l dedic în întregime. M-am regăsit, ca și-n alte dăți, în povestea ta. Mulțumesc.

  11. Plimbarea noastra de Sfântul Ilie merita povestita pe indelete. A fost cea mai ciudata si frumoasa plimbare pe care mi-o amintesc din vara aia, si faceam multe pe atunci. Si eu sper ca Mihai sa-şi pastreze spiritul nealterat şi cred ca are sanse pt că nu-l voi ingradi. Ti-aduci aminte cand spuneam că noi doi suntem mai liberi in doi decat am fost separat? Mulţumim,Vienela. Mă bucur dacă te-a amuzat…niţel…

  12. Amintirile acestea imi sunt foarte dragi pentru că arată rapid ce fel de om e MiHAI: mândru, poznaş, dar şi serios, iubăreţ şi loial, cu farmec şi responsabilitate afectiva, un prieten bun…şi un duşman la fel. Dar e al meu …cu tot ce inseamna asta. Multumesc!

  13. Cel mai adevarat. O prietena care nu ma mai iubeste, dar asa e viata si nu sunt trista pentru asta, imi spunea că eu am venit pe lume cu „corabiile gata înnecate”. Noroc cu Mihai că mi le-a scos la mal. Mai am si eu o sansa. Şi sa stii că asa e….desi ferească, Dumnezeu…să prinzi ciupitura scorpionului….hmmmm

  14. Multumim! Intre timp…atentia s-a sporit, dar cele ce au fost vor ramâne de pomina. Cand vorbesc..acum….tocmai ce a aruncat un lighean de apa in curte fix pe cel mai mic catel. Acum il usuca cu foenul. Mai pot spune ceva?

  15. Asa zic si eu, să lăsăm cele rele dar să le putem aminti ca si cand ne-au format şi adunat. Să dea Dumnezeu la toată lumea. E tot ce avem: unul pe celalalt, in primul rand. Si de aici pleaca totul…simplu, dar tu stii mai bine asta ca mine. Simt.

  16. Multumim, Sonia! Stii urarea ce mi-a făcut-o Mihai anul ăsta de ziua mea? ” când îţi spun ţie la mulţi ani, e ca şi când mi-aş spune-o mie, pentru că tu esti o parte din mine!” Ne-ai ghicit…asadar…

  17. Auoleu, mi-aduci aminte. Ti-am spus ca stau pe „Dealul melcilor”…care e plin la propriu in mai tot timpul anului de ei. Eu îi urasc, Mihai îi ocroteste. Leul din tine nu poate fi decat fericit. Sunt unii oameni predestinati spre frumos, bunatate si exuberanta. Noi, ceilalti, suntem norocosi sa va urmăm. Mă bucur ca ti-a placut! Multumim!

  18. Stiu că tu ai simtit foarte bine povestea mea. Unii dintre noi ne petrecem vietile cu cei sortiti oarecum „siamezi” in toate. Şi, culmea, nu e prea mult! Să fiţi fericiţi şi voi, desi stiu că sunteti! Vă iubesc!

  19. Olimpia-Mihaela-Alma, bucuria cuvintelor bete de admiratie, m-ai simtit perfect. Greu am scos DOAR cateva pozne din arsenalul cu care imi bombardează viata şi crede-mă nu mi l-as dori altfel. Ieri spuneam că cea mai mare bucurie a mea şi cel mai frumos dar facut de el in aceasta viata in doi a fost faptul că nu s-a schimbat, in ciuda a ceea ce viata ne dă să ducem uneori. Multumesc. M-am simtit bine stiind că ai ras la fel cum a facut-o si el cand a citit articolul. Nu-l mai puteam opri. Ah, si stii ce mai vreau? Ca accentul moldovenesc să nu-i dispară! Acela e emblema lui. Il defineste perfect. Nu uita ca are mai mult de 20 de ani de cand a parasit plaiurile moldovenesti. Il iubesc si mai mult pentru asta!

  20. Am citit azi-noapte si am tot zambit…pana am adormit. M-a ajuns oboseala dupa zilele trecute. Am mai avut timp doar sa inchid laptopul dar am ramas aici.
    In viata toate intamplarile haioase, zapacelile, micile gafe raman cel mai bine in amintire trezind automat zambete sau chiar mai mult. Frumos povestite de tine toate aceste mici intamplari ce l-au avut in prim-plan pe sotul tau.
    Inteleg ca a fost ziua lui. Cu intarziere ii urez, din toata inima, La multi ani! Cu sanatate si fericire. 🙂

  21. Sper că esti mai bine: şi cu răceala, şi cu piciorul. Da, am unele intâmplări cu Mihai în prim plan care fac deliciul casei. Ne amuzăm destul de des datorită lui şi chiar nu vreau să-şi schimbe năravul, ci doar să aibă mai multă grijă, pentru cele rele. Chiar acum mă gândeam să scriu ceva super-amuzant despre sterilizarea căţelului, doar că n-am putere nici să tastez. Mulţumim pentru urări. Sănătate, Elly!

  22. Să fie sănătos și să rămănâ mereu la fel de imprevizibil! Frumusețea vieții este împlinită de aceste momente pe care le trăim alături de cei dragi și despre care putem să vorbim peste ani. Să aveți parte mereu de fericire!

    1. ..mi-as dori ca sotul meu sa-şi pastreze aerul asta usor nebunatic şi aparent aerian, dar atat de bine infipt in realitate, cand trebuie; mi-ar plăcea sa fim sanatoşi şi veseli mereu, dar stiu că sunt pregătită pentru tot ce ne da viata. De multe ori ne spunem că unul fără altul nu insemnăm nimic, dar poate e doar un alint pentru faptul ca ne-am gasit asa târziu. Mulţumim, Rox. Nu stiu cum am sărit peste anumite comentarii. Noroc ca am avut o nouă aniversare şi am adăugat o completare in postare.

    1. Da, am mai văzut pe net numele asta, parcă la Tina Rusu, asa că se pare ca suntem multi cu idei de acest gen. Ar fi putut fi o idee, dar sunt prea lenesa, ma multumesc cu blogul asta. Dar cine stie? Poate intr-o zi. Mulţumesc de popas..

    1. Cita, eu te admir atat de tare incat orice cuvant de-al tău îl sorb şi îl prind in cununa lucrurilor importante pentru mine. MULŢUMIM. Îţi dorim sănătate multă!

  23. Cu fiecare cuvânt al tău pe care-l citesc, sunt tot mai aproape de tine, şi tot mai mult simt că parcă te-aş şti dintr-un alt timp… de undeva… de nicăieri… şi dintotdeauna. Poate cândva… 🙂 Îți doresc să fii impreuna cu soțul tău mereu și să trăiți fericiți până la adânci bătrâneți, știi, cum se spune, happily ever after!!! 🙂

    1. Nu ştiu cum te-am lăsat aici singura şi fara raspuns, mai ales la asemenea cuvinte! Martora imi e psi că am remarcat, de la prima ta aparitie pe fb, vorbele-ţi maiastre şi stilul aparte şi fermecator; cred ca ti-am si spus intr-un comentariu că nu stiu de unde vii, din ce lumi, dar tare mă bucur sa le aflu si eu prin tine. Dacă un pic ti-am atras atentia, nu pot fi decat ONORATA. Mulţumim pentru urări…

  24. La mulți ani buni și frumoși!
    Mă iartă de întârziere, dar sunt „în deplasare”, ca și anul trecut, dacă nu mă înșel, iar aici am conexiunea așa de slabă, iar timpul îmi este așa de drămuit încât…

    1. …tata spunea, trei zile înainte, trei zile după. Am eu obiceiul ăsta să „republic” nu să rebloggez unele articole, parcă pentru a nu mai aseza alte cuvinte care nu ar spune nimic mai mult. Mulțumesc, Mugur!

    1. ..sigur. Ieri am venit la „tine” in vizita. Am văzut tumultul din tine, am simțit înstrăinări, reveniri, iubire, femeia-mamă, femeia-copil, femeia-iubită. Să-ți fie bine. Viața îți va da multe alte „experiențe” de simțit și trăit! Te pup, buburuză!

  25. Frumoasa este viata în doi când Dumnezeu este cu noi !

    Când inima si ratiunea, ÎL au la mijloc pe Hristos
    Când îti cunosti identitatea si lupti doar pentru ce-i frumos
    Atunci te bucuri de viata, si de-o fi bine de-o fi rau,
    Viata merge înainte, evoluânt spre absolut, spre Dumnezeu !

    Fiti binecuvântati si fericici pâna la sfârsit !

Lasă un răspuns