Nu mă leg de fluturi,
Mă leg de iarbă!
Nu mă leg de albine,
Mă leg de copaci!

-Ți-e frică să zbori?
-Mi-e frică de zbor!
-Mai bine mă așez cuminte pe pământ
Să-i ascult rugile!
-Păi, rugile le duc fluturii, albinele, păsările, SUS, știi tu..
-Tot nu vrei sa zbori?
-Nu! Îmi astept răspuspunsurile!
-Sau doar tăcerea!

-Ce faci?
-Șșt, șșt…,ascult…

ascult

21 de gânduri despre “Ce faci?

  1. Hei, ce fac… vin din cand in cand si te citesc cu drag.
    Iar acum ma pregatesc sa fug la o clinica, asta fac 🙁 Sa ai soare, e mai bine decat „ce-am eu aici”.

  2. Mergeam cu ai mei la bunici, la ţară. Era un superb început de vară. Tata a oprit maşina într-o zonă în care aveai impresia că pică brazii pe tine. Aer curat, verde mult şi … tăcere. Ai mei au început să vorbească ceva iar eu, la cei 5 ani ai mei, m-am supărat şi i-am certat „nu mai tot vorbiţi, ascultaţi liniştea….”. Am auzit liniştea citind aici la tine şi mi-a plăcut! Te pup, draga mea!

  3. Citesc cu drag despre albine, copaci, fluturi si iarba! Mai trag cu ochiul la ce fac unii oameni minunati pentru romani si-mi pun intrebarea: oare cand au timp? Eu abia ma descurc cu programul serviciului (lucrez in ture de zi si de noapte), ajut fetele (care mi-au daruit trei nepotei pana acum) si din cand in cand citesc postarile prietenilor. Sunt impresionat de familia Tirnoveanu din Brasov! Mai zic ce fac?
    Multe salutari tie si minunatului partener alaturi de care faci o treaba grozava!

    1. Cine a zis ca e timp? Nu e. Asa cum nu știm nici daca lucrurile la care ne-am inhamat ies. Vedem la final daca e cu artificii sau doar o ușoara ploaie de stele. Singuri nu putem face nimic și soțul meu sapă, si sapă, și iar sapă prin inimi și conștiințe de oameni. De ce se incapațaneaza sa construiasca astfel de lucruri, nu ma mai intreb. Vad minunile de final și admir ceea ce iese.O SA SPUN MEREU CA SOTUL MEU E POVESTEA, ACTIUNEA, IAR EU …POVESTITORUL. Ma bucur ca ai venit in vizita și cred, ca a fi ocupat cu o familie mare, cu 3 nepoți, e ocupația suprema. Mulțumim și va dorim numai bine!

  4. Uneori ne este teamă de zbor, alteori ne temem de răspunsurile pe care le așteptăm. Astăzi, în clipa aceasta, pare că nu mă mai tem nici de zbor, nici de răspunsuri. Dar, peste câteva minute, cine mai știe cum îmi va fi?

    1. …cred ca nu e om sa nu oscileze intre astfel de stari. Am venit la tine cand aniversai una alta, revin mintenas. De pe telefon..nu mă risc cu mesaje, cine stie ce iți scriu și devine nepotrivit!

Lasă un răspuns