Ce o fi cu mine, Doamne?
Nu mi-e somn și nu mi-e foame,
Nu mi-e frig și nu mi-e cald,
Nu-s în casă, nici pe prag,
Nu am lacrimi, dar nici zâmbet,
Nu am vorbe, dar nici cântec,
Am un dram de soare-n păr
Și o brumă de adevăr;
Mi se arcuiește-n gând
O-ntrebare și-un punct;
Și mai vine și-un egal,
Din elan național.
Cu o cratimă mă scot
Din negare, și socot
Că nimic nu mă reține
În al scrisului mulțime,
Și ca prada mea cea mare
E-o continuă mirare.
Una zic și alta fac,
Ba mă cert, ba mă împac,
Sunt felină ne-mblânzită,
Sunt torent, dar de furnică,
Instabilă și senină,
Am un licărit de vină.
Nu-i așa că-s amalgam?
Ba voi scrie, ba dispar!
Șterg de praf niscai cuvinte,
Ba prind dor, ba iau aminte.
Ca-ntr-o seară să adun
Semne bune de pe drum,
Ce îmi curmă alintătura
Care mi-a cuprins făptura.
Lucru-i clar, cuvântu-i prins
Între virgule și-un vis;
Și oi reveni mereu
Să strâng vorbe-n felul meu,
Chiar de prind iubiri mai noi
Sau mă rup din vechi nevoi.
Iar de oi fi uiată-n timp,
În cuvinte-am să mă sting,
Și-am să las mereu tăciuni,
Să pot scăpăra-n cărbuni
Și-n penița măsluită
O iubire adormită.
Astăzi, Eddie, Matilda Adi, Maya, Suzana, Dana, Vienela și Cristina m-au provocat, fără să știe, să mă întorc din pribegie. Blogul, pentru mine, a devenit ceva opțional, ca ceva sau cineva pe care îl știi acolo, cu brațele deschise așteptându-și ruda rătăcitoare. Dar ca și în viață, dacă acel ceva sau cineva dispare definitiv ne simțim debusolați și vinovați. Ei, bine nu-mi mai fac promisiuni. Lucrurile apar și dispar în viața noastră ca niște lecții. Uneori mă simt îndrăgostită nebunește de ele, ca mai apoi să uit amănuntele și chiar farmecele acelea ce m-au incitat cândva. Am pățit asta și cu oameni și chiar cu blogurile. Iubirile de ieri îmi sunt amintiri azi, scrierile unora îmi sunt reci acum sau doar ancorate în dorința de a le regăsi, deși nu fac nimic pentru asta. Important e sa prindem firul ce ne face să revenim acolo unde simțim și să-l păstrăm pe acela, ce ne-a unit candva, adânc în inimă.
Aceasta este o duzină de cuvinte, din cadrul clubului celor 12 cuvinte, iar în tabelul găzduit de Eddie veți găsi mai multe variante de folosire a cuvintelor de săptămâna asta care sunt: mai, cratima, dram, bruma, arcuieste, torent, prada, curma, felina, negare, retine, licarit.
Se întâmplă să pară
că seacă izvorul
şi timpul să-ţi ceară
ascultare, iar dorul
de cuvânt să mai scadă,
dar focul din tine
continuă să ardă
mai mocnit ori mai bine.
Şi atunci te întorci
iarăşi între cuvinte
ori doar să te joci,
ori să iei aminte… 🙂
..se-ntâmplă să fug de mine,
ca să mă împiedic de doruri
și de gânduri rămase nepovestite;
și-atunci ies din matcă
iar și iar, și iar…
Ce senzatie ciudata
S-anulam o pribegie
A „felinei ne-mblanzite”
Fara lacrimi, fara zambet,
Dar cu ganduri arcuite
Luminate de taciuni 🙂
Adriana, pur si simplu s-au imprastiat aceste cuvinte la tine pe blog.
Asa s-a intamplat:)
Zile senine iti urez!
Rătăcisem printre vise
Printre litere de smoală
Printre cărți mă cam oprisem
Pribegeam ca într-o toană.
Astăzi mi-ați aprins cuvinte
Și-uite așa am revenit
Dintr-o margine de curte
Pe tărâm de ..mărgărit.
Mulțumesc, floarea mea de colț, că ești, că-mi zâmbești, că nu ne abandonezi..
ce comunitate noua si faina descopar 🙂
Cristina, deja faci parte din ea și onoarea e de partea noastră, crede-mă!
:*
Ma bucur ca am fost si eu pe lista ta 🙂
Tu esti primul in gandurile mele vinovate de fuga din calea blogului pentru ca tu faci pentru noi ce, poate, mai face doar Carmen, nelăsand sa moara o idee, o comunitate, un joc, un lucru de excepție. Și-ți mulțumesc mult.
Ma simt de parca as fi fost plecata intr-o calatorie lunga, iar acum as fi reusit sa ajung acasa. Ma zbateam intre negare si dorinta, mai adaugam un dram de nostalgie pentru bruma de timp ramasa, urmaream un licarit fantoma, asa cum felina isi urmareste prada din umbra. Tot de la ea, vazand cum se arcuieste, am invatat sa ies la lumina pe neasteptate. Un torent de sentimente m-a incercat atunci, vazand cum joaca se curma. Ce ne retine? De ce il lasam sa moara? m-am intrebat si am decis sa revin. Dualitatea despre care vorbesti aici imi aduce o mare bucurie, ma face sa simt ca suntem legati intre noi cu o cratima, cu o virgula, cu o idee, cu 12 cuvinte.
Te imbratisez fericita!
Acele momente devin de neuitat, peste tot, ca și aici, când lucrurile au mai mare nevoie de susținere, cand cuvintele au nevoie de a fi rostite, scrise, pecetluite. Mulțumesc pentru duzina surpriza și pentru punct și virgulă în jocul nostru de 12 cuvinte.
Să mai ştergi de praf cuvinte
Când ţi-e dor de-a povesti,
Eu o să te-aştept cuminte
Şi cu drag le voi citi… 🙂
o placere poeziia…inspiratie multa in continuare
Ce frumos, ce mult îmi plac aceste versuri…parcă mă regăsesc în ele. ❤
V-am descoperit azi dis de dimineata…de fapt cu totul intamplator. Aveti un stil extraordinar. M-ati prins si Va multumesc