Răvașe căprui

În bruma umbrelor fugare,
Unde îngheață amintiri,
Pe geana unde aziul doarme,
Și unde mâinele-i martir,

Pe-o jumătate de tăcere,
Într-o jumate de hățiș,
Unde întregu-i o avere
Și rezultatul mărunțiș,

Se zbate ochiul nopții albe,
Iar pleoape cad ca un zbor frânt,
Dorm, tun, zăpezi în acolade,
Și ning răvașe pe pământ,

Privești neînduplecat pe chipuri
Ce parcă-ți cer o dezlegare,
Înseninezi doar niște sferturi,
Dând, iar, mirării amânare,

Și râzi, tu, cer cu șapte colțuri,
De noi, naivii, fără sens,
Cum ne citim în mii de cioburi
De-omăt, pe al lumii înțeles!

Și-n mâna stângă țin răvașul
Uitat în umbra unui gând,
Mă simt de plumb, precum viteazul
Ce se bătea cu mori de vânt;

În clipa fără de culoare,
Albită sub ghețari de mir,
Citesc biletul cu glas tare:
VEI FI CĂPRUIUL UNUI VIS!

În bruma umbrelor fugare,
Am rătăcit preț de-un răvaș,
Luasem împrumut o stare
C-un gând căprui amanetat!

În dimineața următoare,
Am înghețat într-un păcat,
Primisem doar o amânare,
N-am deslușit mesajul dat!

Citesc din nou, poate o să-mi scrie
Căprui, pe-un petec de hârtie,

Menirea mea!

(Nu va las un răvaș cu mesajul primit, ci acesta care mi-a tulburat dimineața)

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.
sursa foto – facebook

Gandul zilei – 1 octombrie 2017

 

Sunt momente care pentru unii devin totul, iar pentru alții nu înseamnă decât trecere obișnuită. Emoțiile fac diferența.

Trăiți momentul, dar nu uitați de lumea din voi și nu vă supărați că ceilalți nu văd strălucirea ei. Mâine poate fi rândul lor, când tu stai în bruma gândurilor!

 

momentul meu de toamnă
momentul meu de toamnă

Ortografia neliniștii

Ce o fi cu mine, Doamne?

Nu mi-e somn și nu mi-e foame,

Nu mi-e frig și nu mi-e cald,

Nu-s în casă, nici pe prag,

Nu am lacrimi, dar nici zâmbet,

Nu am vorbe, dar nici cântec,

Am un dram de soare-n păr

Și o brumă de adevăr;

Mi se arcuiește-n gând

O-ntrebare și-un punct;

Și mai vine și-un egal,

Din elan național.

Cu o cratimă mă scot

Din negare, și socot

Că nimic nu mă reține

În al scrisului mulțime,

Și ca prada mea cea mare

E-o continuă mirare.

Una zic și alta fac,

Ba mă cert, ba mă împac,

Sunt felină ne-mblânzită,

Sunt torent, dar de furnică,

Instabilă și senină,

Am un  licărit de vină.

Nu-i așa că-s amalgam?

Ba voi scrie, ba dispar!

Șterg de praf niscai cuvinte,

Ba prind dor, ba iau aminte.

Ca-ntr-o seară să adun

Semne bune de pe drum,

Ce îmi curmă alintătura

Care mi-a cuprins făptura.

Lucru-i clar, cuvântu-i prins

Între virgule și-un vis;

Și oi reveni mereu

Să strâng vorbe-n felul meu,

Chiar de prind iubiri mai noi

Sau mă rup din vechi nevoi.

Iar de oi fi uiată-n timp,

În cuvinte-am să mă sting,

Și-am să las mereu tăciuni,

Să pot scăpăra-n cărbuni

Și-n penița măsluită

O iubire adormită.

 

Astăzi, Eddie, Matilda Adi, MayaSuzana, Dana, Vienela și Cristina m-au provocat, fără să știe, să mă întorc din pribegie. Blogul, pentru mine, a devenit ceva opțional, ca ceva sau cineva pe care îl știi acolo, cu brațele deschise așteptându-și ruda rătăcitoare. Dar ca și în viață, dacă acel ceva sau cineva dispare definitiv ne simțim debusolați și vinovați. Ei, bine nu-mi mai fac promisiuni. Lucrurile apar și dispar în viața noastră ca niște lecții. Uneori mă simt îndrăgostită nebunește de ele, ca mai apoi să uit amănuntele și chiar farmecele acelea ce m-au incitat cândva. Am pățit asta și cu oameni și chiar cu blogurile. Iubirile de ieri îmi sunt amintiri azi, scrierile unora îmi sunt reci acum sau doar ancorate în dorința de a le regăsi, deși nu fac nimic pentru asta.  Important e sa prindem firul ce ne face să revenim acolo unde simțim și să-l păstrăm pe acela, ce ne-a unit candva, adânc în inimă.

Aceasta este o duzină de cuvinte, din cadrul clubului celor 12 cuvinte, iar în tabelul găzduit de Eddie veți găsi mai multe variante de folosire a cuvintelor de săptămâna asta care sunt: mai, cratima, dram, bruma, arcuieste, torent, prada, curma, felina, negare, retine, licarit.