Mărgăritare versificate

Echilibristică într-un pahar cu vise

Toarnă! Toarnă de sus, să iasă bulbuci!
Toarnă, toarnă…că nu dai de la tine…!
Umple până la semn, nici mai sus, nici mai jos!
De ce nu torni? De ce te-ai oprit?
Cine te-a încremenit într-un gest de poveste
Din cel al frumoasei din pădurea adormită?
Dacă ai şti cât am stat în acest basm?!
Un an? Crezi tu! Vreo cincisprezece!
Am stat în lumea viselor mult, prea mult,
Şi am plutit, şi m-am făcut că trăiesc…
Când, de fapt, îmi purtam paşii de somnambulă.
Niciun sărut nu mă trezea, nicio bucurie nu mă făcea să tresalt,
Eram ca într-o zi a cârtiţei.
Doar cei din jur erau alţii, iar uneori…visul rău se transforma,
Iar cel bun se sfârşea din faşă.
Dar ce fac? Ştiti deja povestea!
Aşa că soartă: umple, umple acum paharul!
Dă-mi licoare spumoasă, ca viaţa mea de acum!
Prinde-mi în cupa mea de cleştar visele viitoare,
Desi eu nu ştiu să citesc în ele!
Nu pot să le urmez:
Jumătatea mea bună e la fundul paharului!
Aşadar…umple-l, umple-l să nu stea gol nicio clipă!
Aruncă-ţi stropii tăi pe visele trecute
Şi şterge amarul din ele.
Mi-am primit demult sărutul
Şi de asta acum, nu mai fac…echilibristică în paharul cu vise al destinului!
Ups, l-ai scăpat! Sunt mii de cioburi aici!
O fi noroc? Sau nu? Ce bine că totul e doar o închipuire!
N-aş fi putut să mă zbat între vis şi realitate!
Prefer clipa. Clipa iubirii primite…
Ps: După aproape 4 ani…găsesc poezia mea, cu aceasta fotografie, cu etichetare facebook, ce e drept, dar fara link catre blog, pe pagina Smarald. Cine știe cate altele sunt preluate fără sursa, asa cum gaseam des, texte ciopartite, cu un autor pus gen: Adriana T sau chiar lipsa.  Dar na, asta e….virtualul, pe alocuri…
sursa: facebook Smarald

34 de gânduri despre „Echilibristică într-un pahar cu vise

  1. Nici nu trebuie sa stii cum se citesc visele. Important este sa le faci sa traiasca, sa le dai aripi sa zboare si sa te inalti prin ele. Si daca ceea ce ai in pahar nu iti ajunge, sunt aici intotdeauna, gata sa iti dau cativa stropi dulci de la mine, sa acoperi definitiv amarul viselor trecute. :* Dar eu am convingerea ca te descurci cu ceea ce ai, ca visul pe care il traiesti acum elimine sa acopere orice murdarie. 😉

  2. …şi-a făcut blog, dor! Cu alte preocupări, bineinteles. Şi văzându-mă pe mine expeditivă…l-a apucat mirarea. Iniţial nu am vrut să i le las libere …pe aici, dar m-am gandit că de altfel…asta e caracteristica familiei: spunem ce gândim şi simtim …pe loc.

  3. Vise bune anul nou să tot aducă, iar pentru visul amar, mierea groasă să-l îndulcească. Să spargem ghinionu-n bucăţi cum fac grecii şi chinezii.
    Visele să le trăieşti, să le dai aripi şi să zboară către tot ce e mai bun, mai liniştit şi mai pe placul tău.

  4. Împarți visele cu toata lumea. De aceea vrei paharul plin, tot mai plin, dar nu mai sus de semn, caci totul trebuie să aibă o măsură, chiar și în vis! Apoi împarți paharul pe din doua, jumătatea ta, perfecta ta jumătate se va afla la fund, căci cu tine trebuie să se termine lumea. Chiar și în vis. Dar lumea nu vrea sa se termine, nu acum, nu aici, așa că paharul acela cu vise nu se mai golește niciodată, sta plin, mereu mai plin, dar niciodată peste semn, căci totul are o măsură, nu numai în vis!
    Să-ti petreci visele până la capăt, dansând pe marginea paharului, în cel mai stabil echilibru, din care nu poți să cazi decât în valurile viselor frumoase!

  5. Vise ascunse in spatele bulelor (sampanie?). Vise ingramadite de volume dense. Vise cu greutate, lasate spre fund. Vise si cioburi. Cioburile aduc noroc ! Atata vreme cat prea plinul exista nu poti decat sa profiti de lipsa jumatatii goale. Mai bine asa decat vid.

  6. Mihai! La ataaaaaaaac! Pune-te şi tu pahar de vorbe într-un loc al tău, să vă cronometrăm iubirea şi separat, nu ca să vă inhibăm, ci ca să ne împărtăşiţi şi pe noi din acelasi pahar din care v-a dat împărtăşania lui „împreună” soarta!

  7. Draga mea, acest text face parte(-n)parte şi cu trăiri ale mele, dar nedefinitivate nici măcar ca formă, sunt oarecum într-o sticlă cu dop, dar care încă pluteşte pe mare, aşteptându-şi pescarul care să-şi facă milă şi care, pescuind-o, să o pună pe un raft nu prea înalt, ca să putem ajunge şi noi la ea, ca să ne turnăm în forme băubile…dar mi-aş dori să rămână fără măsură, ca acum, dragostea-ne. 🙂

  8. tu însăţi eşti asemeni şampaniei, deci nu mă mir că ceri sorţii să te umple iar şi iar… ca să dai pe-afară, mai departe!
    şi eşti o fericită: pe mine sotul meu nici nu mă cronometrează şi nici nu mă citeşte.

  9. …categoric că da! Şi oricum…tu deja ai contribuit la unul nevisat, nestiut, nepermis…dar…uită-te cum comentezi în el: scrisul, blogul. Tu ai indulcit viata mea şi mi-ai oferit posibilitatea de a visa, de a indrăzni, de a încerca, de a face viaţa să fie curăţată de urât printr-o preocupare ce mă vindeca, cum de atatea ori spun.

Lasă un răspuns