Mărgăritare versificate

O mie nouă sute cincizeci şi şase: duzina de cuvinte

Partituri cu vise abandonate,
Probabil, de vreun trubadur
Obosit de atâtea  preumblări fără rost
Sau cu rost cin’ să ştie,
Dumnezeu …cumva
Mi le-a dat mie.

Eram într-un joc aromat
Cu iubire de seară, de vară,
Între prieteni, sau iubiţi nu ştiam
Ce suntem. Dar ne sărutam cu foc
Sub un pod…
De piatră, tăcut, durut
Şi călcat în picioare de alţii;

Dar sub care
Eu am găsit un izvor pierdut,
De alean, de dorinţă şi visare
A unui om rătăcit de…. popor.

De unde ştiu? Păi, în prima filă spunea
Că nu mai ştie care-i patria sa
Şi că de când a câştigat libertate
Nu ştie ce înseamnă mai departe.

Am uitat de iubire, de dorinţă, de tot,
Mapa veche şi tristă am lăsat-o sub pod,
Preţ de-o clipă,
Să-mi adun iubirile de pe jos şi să pot
Să simt cu totul şi să nu fiu oarbă,
Caci note vii, arogante-n substrat
Poate nu-s demnă să le ţin la păstrat
Ca o greşeală de neiertat.

Partiturile simple, dar pline de muze
Ce  ne stau cam stingher acuma pe buze,
N-aveau semnătura niciunui autor cu renume,
Dar nu purtau nici măcar vreo iscălitură anume.

Doar pe o filă  ascunsă, ca o excepţie,
Era o dovadă de bătrâneţe. De notă,
De filă, cuvânt, şi de an răsărit jos ca semn.
O mie nouă sute cincizeci şi şase scria
Acolo pe pagina din mâna mea.

Ce-aş mai fluiera acum după notele astea
De-aş putea descifra tot ce zic
Şi-aş mai prinde pe spate nişte simple aripi
Să mă poarte-n trecut  curioase
Tocmai în o mie nouă sute cincizeci  şi şase.

Aceeaşi duzină de cuvinte alese cu grijă de scorpio. Pe ceilalţi duzinari îi găsiţi tot în tabelul găzduit de psi.

12 gânduri despre „O mie nouă sute cincizeci şi şase: duzina de cuvinte

  1. lasă-l pe 56 acolo unde este!
    ţi-aş spune
    când gândul din vorbele bune
    îţi scrie poveste
    lasă anii ce-au fost
    sub poduri, în mape pierdute
    noi vom ştii pe de rost
    gustul iubirii trecute
    cătând în azi ca în glob
    sensul bătăii de inimă
    din zâmbet îţi du un bob
    şi din suflet azimă!

  2. Aseară, la psi, la comentarii, te-am văzut aşternând cuvinte …asemeni versurilor. Nu ştiu dacă ce fac eu aici înseamnă a scrie poezii, dar ştiu că încercarea de a face asta poate duce spre mai bine. Şi poate mâine va ieşi ceva demn de remarcat. Până atunci mă relaxez într-o joacă pe care o uitasem timp de 25 de ani. Până in iunie. Atunci…am început să mă joc iar cu cuvintele in rime…sau nu. Ioana, îţi doresc sănătate şi spor la scris. Mă bucur enorm să te văd pe aici!

  3. În mapa cu un '56 gravat
    Am lăsat, amintiri şi iubiri adormite
    Dar tot mai fac uneori un popas
    Să adun emoţii părăsite…

    Psi, mulţumesc pentru oportunitatea asta de a scrie pentru duzina de cuvinte. Nu ştiu dacă blogurile voastre literare pot asimila ” încercările mele de a scrie”, dar tocmai de asta mă trezesc făcând-o cu emoţie şi speranţă. Pentru că ştacheta e sus şi aşa alerg…spre ceva. Ceva de atins…sau de neatins. Cine ştie? Vom vedea. Mulţumesc!

  4. Doar tu mă trimiţi în 56, se pare
    Ceilalţi vor doar vise cuminţi
    Asta pentru că eşti o căţărătoare
    Sau doar trandafir ce iubiri vrei să simţi?

    Mulţumim pentru cuvintele din duzină. M-au purtat unde nu mă aşteptam.

  5. ştacheta este sus şi pentru noi, adriana! iar oportunitatea… huh, mereu am spus că ne jucăm şi că vine cine vrea, rămâne cine vrea… aşa că dacă e să ne mulţumim, atunci şi noi am avea de mulţumit, fii sigură că dai cuiva idei cu scrierile tale. aşa ne este mereu.

Lasă un răspuns