Pe piatra din faţa casei
S-a odihnit azi gândul.
Îl lăsasem acolo mai devreme
În drumul meu
După crengi de soc.
N-am ştiut că-l pierdusem,
Nici că era obosit.
Îl înlocuisem cu unul frivol
Declanşat de o euforie plăcută
Dată de un pahar de şampanie
Băută în cinstea noastră.
M-am pierdut cu firea
Şi ţi-am spus că azi plec
Şi că ma întorc
Pe drumuri rătăcite
Să iau povestea noastră de acolo
Şi să o pun la loc de sărbătoare.
Ai râs uşor dramatic
Sărutându-mă pe frunte
Aşa cum faci
Când vrei să-mi spui
Că sunt prostuţă,
Şi că tu ştii că povestea era
Deja acasă,
În gândul ce se odihnea pe piatra
De lângă trepte.
Mi-era limpede că noi
Eram predestinaţi.
Mi-era limpede,
Gândurile noastre
Se contopiseră
Într-unul singur,
Lăsat anume lângă casă,
Pe piatră,
Să-l putem lua
Oricând
Ne e dor
De noi
Cei de atunci.

4 gânduri despre “Predestinaţi

  1. Nu stiu daca mi-a fost predestinat sa imi petrec viata alaturi de Mihai al meu, dar stiu ca si el ma prinde in brate si ma saruta parinteste pe frunte cand stie ca am fost prostuta. :))))
    Frumos ai scris! Va doresc viata lunga si fericita impreuna!

  2. Mulţumesc, Vienela! Ieri am fost tulburată tare. Îmi face figuri blogul. Mi-am pierdut povestea, cea cu Tanţa imediat ce am scris-o. Am rescris-o şi imediat am simţit nevoia să las un semn, al nu ştiu câte-lea, de preţuire a unei zi despre care am scris chiar la tine. Azi o redistribui!

  3. Ai cautat articolul la Design- Postari- Mesaj nefinalizat? De obicei se salveaza automat. Daca nu este, incearca pe viitor sa dai salvare din cand in cand, in timp ce scrii. este langa butonul de Publicati.
    Stii cat de bucuroasa sunt cand ma gandesc ca am avut indrazneala de a vorbi cu tine si de a-ti propune sa scrii? Stii cat de fericita sunt ca te-am cunoscut si ca am intiut bine? Stii ca nu voi uita niciodata povestea inceputului vostru? 😉

  4. Ştiu. Şi ai creeat o legătură extraordinară între noi. Nu mă mir ştiindu-ţi acum data naşterii. Ai calităţi native de îndrumător. După câte poveşti am citit scrise de tine pot spune că te simt, că-ţi simt trăirile şi ştiu, indiferent de ce obstacole întâmpin, că şi datorită ţie sunt ceea ce sunt AZI.Cât despre ce trebuie sa fac, asa făceam , salvam din mers. De ceva zile imi apare o chestie de care nu scap. Am raportat-o dar degeaba! Acum scriu pe ciorna, in my documents şi transfer. Nu mai risc! Te pup, Vienela!

Lasă un răspuns