Mărgăritare versificate

Vină albă, porți negre, înmugurire a cântec nou

Porţi negre deschise
De vântul păcatului alb,
Nevinovat,
Prin taina amatoare
Pe care o poartă,
Din tine, asumat,
Chiar fără clipe oarbe,
Şi fără   ca să  ştii,
Îți poartă, încet, pașii spre ele,

deşi…

Păcatul tău te îmbracă,
Nu e nici gri,
Nici slut,
Are cunună albă
Al gândului pierdut
La porţi deschise, negre,
Prin care nu poţi trece,

şi..

De-i alb păcatul,
De e poarta neagră,
De-i  vina-ntunecată
Sau taina este grea,
Adună-ţi inima
Şi poart-o
Cu liniștea ce vine,
Din ziua ce rămâne

După ea,
căci…
Nici portile, nici gândul,
Nici tulburări de suflet,
Nu poate să te-oprească
Să-nmuguresti a cântec..
…nou!

7 gânduri despre „Vină albă, porți negre, înmugurire a cântec nou

  1. Adună-ţi inima
    Şi poart-o
    C-un alb imens…. acolo
    Şi tot va dispărea.
    Nu voi face o analiza a poziei, Adriana, asa cum faceam pe vremuri la scoala. In schimb, pot sa-ti spun cu mana pe inima ca poeziile tale au o rezonanta in sufletul meu. Nu pot sa-ti spun de ce. Pur si simplu simt cuvintele mai presus de intelesul lor. Iti multumesc ca existi.

Va multumesc pentru vizită si semn, dar inainte de a lasa un comentariu, va rog sa cititi politica de confidentialitate a blogului, si va reamintesc ca oricand va puteti dezabona de la comentarii sau de la continutul acestui blog