Mărgăritare versificate

Floare de mac

Eu ştiu că macul  stă în grup
Şi că nu-i singur niciodată
E tatuat pe chip, pe trup
Cu roşu pur, ca la paradă.

Dar iată-n curte, înspre vie
În cuib de iarbă, lângă prag
Aproape de o păpădie
E-un sufleţel de fir de mac.

Era aproape invizibil
Pentru aceia ce treceau
Şi se întrebau, cum de-i posibil
Să stea acolo, nu…. în lan.

Nici că-i păsa macului nostru
Că nu crescuse jos în glie, 
Ştia el singur care-i rostul
Popasului de lângă vie.

O copiliţă cât o nucă,
Ce nu văzuse flori de mac
Acolo în curtea ei, pe fugă
Se aşeză la dezmierdat.

Întâi, privi nedumerită
Roşeaţa florii de la prag,
Atinse fin corola-i plină
De strălucirea sa de mac.

Timidă prinse floare-n mână
Dar şi-o retrase imediat,
O atinsese nişte rouă
Păstrată pentru ea de mac.

Ştia el macul cine-i fata,
Chiar de habar nu au ceilalţi,
Căci misiunea era gata
S-o facă zână peste maci.

Fetiţa noastră cea senină
Se îndrăgosti pe loc de mac.
Când o întrebai ce o să devină
Iţi răspundea: floare de mac

Că este doar o întâmplare
Ei, bine, eu nu vreau să tac
Caci Ana mea crescuse mare
Şi se numea” Floare de mac”

Dedicaţie pentru Ana Marias

Joacă şcolărească permisă chiar şi oamenilor mai mari, nu-i aşa?

 

6 gânduri despre „Floare de mac

  1. Ai dreptate, si faci bine cand”mulezi” entuziasmul copilaresc in candoare si fragilitate … E esenta secreta a supravietuirii „florii varstei”, si nu conteaza la ce varsta e abordata…( Eu inca o mai invat, ca nu-mi vine lesne tot timpul… Strasnica lectie scolareasca!)

  2. Cum de mi-a scapat aceasta poezie? De ce nu ai scos-o mai des la lumina, sa o vad si eu? Oare Ana stie ca i-ai dedicat aceste versuri?
    Chiar si fara sa ii spui numele, spre Ana ar fi zburat si gandurile mele. Cine alta ar fi mai potrivita sa devina zana peste maci?

Lasă un răspuns