Mărgăritare versificate

Seducţie tomnatică

Fiordurile minţii mele
S-au rătăcit pe trupul meu.
 
Doar tu mai poţi,
Nu pe lumină,
Să-ntorci şi să-mblânzeşti, ușor,
Materii vii, îmbălsămate
Cu şoapte bete de amor.
 
Să pui, cu atingeri măsluite,
De vrăjitor ştiut şi bun,
Vârtejul  cerebral tomnatic
Al angrenajului carnal,
În locul ameţit de simţuri, 
Pe care-l ştii şi-l porţi în patimi.
 
Cobori, pe căi ocolitoare
Şi îl comprimi ameţitor, 
Într-o fecundă stăpânire.
 
Învingător, declari momentul
Biruitor asupra mea.
 
Zâmbesc cu mintea, râd cu trupul.
Ştiu bine jocul ce îl faci.
Mi-e atât de bine aici cu tine
Şi, absolut paradoxal, 
Fiordurile rătăcite sunt toate acolo – …. în mental.
 
În cosmice, trezite  timpuri,
Din vena cu iubiri deschise,
Se zbat culorile turbate
Ale amorurilor-nflorate
Amintiri.
 
Și-s toate-Înalte!

Un gând despre „Seducţie tomnatică

  1. Ce puteri nevazute si nestiute are aceasta toamna cu chip de iarna, ce poate scoate din strafundurile mintii tale!
    „Şi îl comprimi ameţitor
    Într-o fecundă stăpânire”…

Comentariile sunt închise