Pulbere de drum lăturalnic

Litere albe, litere negre, litere ameţite
Pe pagina cinci a capitolului şapte.
Frimituri de carte deschisă degeaba,
Din zbor frânt al unui gând mărunt;
Litere goale, litere durute, litere zăvorâte
Cu forţa într-un volum uitat de tine
Şi pierdut, pentru totdeauna,
Într-o maşină ce gonea pe drum lăturalnic.
Acasă, ţineam altul cu litere pline, litere gri,
Ce-mi vorbeau despre tine şoptit, aromat,
Cu silabe sonore, melodioase, dar vii,
De-o poveste de o viată, de-o poveste de o zi,
Dar cu pulbere de drum lăturalnic.

You may also like

5 comentarii

  1. Multumesc… Excelenta…. Dar stii ca ai un talent innascut??? Chiar ar fii pacat sa nu mai scrii.. Ce sa mai spun… Mergi inainte…. Foarte frumos… Notta brava !!!

  2. Poezia asta,are nişte date magice. E de fapt stilizarea simplă a primei zile, când mi-am întâlnit soţul. Asta ,recunosc am scris-o datorită dumneavoastră,aşa ca răspuns la încurajare.Mulţumesc din nou!

  3. Litere mici, litere mari, litere banale, pe care tu le-ai unit, care prin tine au capatat viata si m-au facut sa ma simt bogata!
    Mi-ar placea sa iti fur aceasta poezie, sa o asez peste o poza in care ploaia sa fie stapana si sa mi-o pun pe desktop, aranjata in asa fel incat sa semene a ravas, sa o vad in fiecare dimineata. Doar sa gasesc pe cineva priceput… Sau cand se intoarce Ionut de la Sinaia…

  4. Am pus- o goală şi pe facebook.Din trufie,da. Pentru că sunt 25 de ani de când nu mi-am mai sfredelit mintea a joacă cu vorbe. Cineva, Ana Marias a luat-o,i-a pus o fotografie a ei şi mi-a redăruit-o. Frumos,nu? La cinci minute era pe Universul Poeziei, de mi s-a făcut pielea de găină. Acum să deconspir,un pic, Pagina cinci….înseamnă ziua când l-am întâlnit pe Mihai. Capitolul şapte luna, lăturalnicul din poezie e cealaltă viaţă a lui, complicată, iar povestea ce trebuia să fie de o zi …a devenit de-o viaţă. Simţeam nevoia să o explic…chiar dacă fiecare vede ce vrea în ea. Cât despre răvaş, fă-l cu Ionuţ într-o zi ţi trimitemi-l şi mie.Pup iar

Lasă un răspuns