Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Dacă e miercuri, e bingo cu bătaie

-Măi, Ramona, de ce n-ai venit ieri la programare? Ai uitat sau ce?
Nu-mi răspunde, îşi aşază haina atent, cu gesturi vinovate şi privirea în pământ. E despletită. Frumos păr!,  gândesc şi nimic nu anunţa vânătaia  ce aveam să i-o zăresc pe faţă. Mă stăpâneşte cu privirea şi, şugubeaţă, îmi răspunde mirării din ochii mei:
-Apăi, doamna Adriana, la noi în colonie miercurea se mănâncă bătaie! Ieri a fost miercurea mea!
-Ramona, tu glumeşti? Ce-i cu vânătaia ta?
-Apăi, nu v-am spus? Îs serioasă de felul meu! Barbat’ meu mi-o găsit alea, antibebe, alea! Şi m-o altoit, niţel!
-Tu, Ramona, da’ n-ai copii cu el?
-Ba da, doamnă! Ba  da! Dar unu’, că-s deşteaptă! Că el arată ca ăla de-l dă la TV, în filmele cu bătăi, de-ăla cu muşchi. E numai fibră! E frumos tare! Şi nu merge la sala! E doar de la muncă aşa.
Râde. Râd şi eu ca proasta, da’ parcă nu-mi vine a râde, dar tare-i nostimă. O aud iar:
-M-am dus ieri, doamna Adriana, să-l iau de la muncă! Sapă şanţuri! Nu, nu vă speriaţi, că e de bine! Ia bani frumoşi! Sunt mulţumită! Până să ajung la el, doamnă, îl văd de departe, fără tricou, fără maieu! Îi lucea pielea de la sudoare! Fain bărbat am, gândesc! Dar unde mă pune dracu’ să văd alte două schimonosite, urâte, doamna Adriana, nu ca mine aşa, că mă vedeţi, nu exagerez!
Acum, normal că Ramona arăta minunat. V-aţi dat seama după admiraţia mea faţă de păr. La fel de arătoase îi sunt şi celelalte „accesorii”, ca să zic aşa. Faină femeie!
-Da, doamnă,  le văd, dar le şi aud, doamnă: „Ia uită-te, fă, la ăla! Zici că-i Bruce Lee!” Ăla o fi fost cel de care-l dă la tv, de nu-l ştiam eu mai devreme, dar când le-am auzit că se duc să-i ceară numărul de telefon, am zburat ca iada în salcâm şi m-am prăvălit peste bărbat’ meu să-l pup, înaintea lor, să vadă că-i luat! Ştiţi, doamna Adriana, bărbat’ meu e aşa…suplu! Îmbrăcat ai zice că-i schilod. M-am cam enervat când am văzut că-şi etalează muşchii! Aşa, fără jenă! Parcă dorea cu tot dinadinsul să fie admirat!
-I-o fi fost cald omului, la şanţuri, la săpat, nu?
-Las’ că-l ştiu eu, doamnă! Se dă flăcău!
-Păi şi atunci ţi-ai luat-o sau cum?
-Ah, nu! M-o împins el atunci, bărbăteşte! Că cică-l fac de râs între bărbaţi. Am plecat împreună!
-Aha!
-Da, dar nu acasă! Ne-am dus la bingo!
-Unde?
-La bingo! Am un noroc, doamnă, ceva de speriat! Trei rânduri de haine i-am luat lu’ bărbat’meu şi mie o fustă mini! Da’ n-o mai port de când am fost la un botez şi m-au dansat toţi bărbaţii, de mi-a crăpat fusta şi-a crăpat şi bărbat’meu de nervi, iar acasă mi-a crăpat mie pielea de la bătaia lui!
-Aha, păi, apropo! Vânătaia de azi? Aţi pierdut sau ce? Ah, nu, parcă ziceai  ceva de anticoncepţionale!
-N-am pierdut, doamnă, dar nici n-am câştigat! Am luat o linie şi ne-am scos banii! Dar bărbat’ meu a băut ceva! Aţi fost la bingo, doamnă, vreodată? Aşa-i de frumos! Când câştigi, că odată i-am pierdut pensia  maică’mii şi mi-am luat-o trei zile întruna! C-aşa-i în colonie, doamnă!
-Ştiu, ştiu! În nu ştiu ce zi luaţi bătaie…
-Vedeţi, doamnă, că ne învăţaţi obiceiurile?
-Ce obicei, Ramona? Ăsta-i obicei? Tu nu te vezi? Cum ţi-a găsit alea sau de ce nu-i mai faci copii, dacă vrea?
-Păi, nici pe acela de-l avem amândoi nu-l creştem noi, doamnă! Că bărbat’ meu face chefuri şi se îmbată. Iar copilul e deştept, nu-i ca noi! Stă la mama! Învaţă carte! E altfel! Parcă nu-i al nostru! Iar ăsta al meu zice că mai vrea unul, mai vesel! Păi, ce să-i fac eu ăluilalt, doamnă? Să-i spun să cânte Adi de la Vâlcea, dacă nu vrea? Nu vrea, doamnă! Da, eu altul nu mai fac, doamnă, că ăsta-i frumos şi mă lasă! Nu v-am spus de ieri?
-Da, da! Cu bustul gol, mi-ai zis!
-Da, doamnă, şi-a rămas fără bani, şi o vrut să-mi fure din geantă alţii. Ştie că-i dosesc! Da, nu ştie unde! N-a găsit bani! A găsit nenorocitele alea şi a zis că am amant, că de-aia am eu fusta mini, de la bingo, v-am zis şi ..
-Ştiu, Ramona…voi miercurea mâncaţi bătaie!
-Ha,ha, ha, doamnă, da’ ce simpatică sunteţi! V-aţi supărat cumva?
-Nu, Ramona, nu! Cum?
-Păi, dumneata eşti o doamnă, nu ca mine ţigancă, că eu rromă nu spun, că nu m-o învăţat mama altfel!
-Taci, Ramona! Nu ştii că acum ne amendează, de zici ţigan?
-Ş’-acu, ce să fac? Mă amendează ăştia singură? Da’ ce-s chinez’? Îs ţigancă, doamnă, din colonie!
-Ei, doamnă, măcar acum stau liniştită! Dacă s-o potoli îi fac, că ne-am împăcat! Azi mergem la ……
-Ştiu, ştiu…la bingo…

bingo

14 gânduri despre „Dacă e miercuri, e bingo cu bătaie

  1. Nu citisem povestea. Faina tare dar si trista, intr-un fel, pentru ca e destul de greu de acceptat ca alaturi de noi multi oameni traiesc astfel. Nu doar cei din colonia amintita.

    1. Da, dar cand ai omul in fata, cu asemenea poveste, garantez ca uiti incidentul care ne umple de tristete si ne face sa ne gandim la vietile unora, și te axezi pe spumoasa relatare. Am ras si am plans, iar faza cu copilul era genial povestita de ea..

  2. Da, nu stii daca e de plans sau de ras, oricum don’soara in cauza pare impacata cu soarta ei. Cu tot cu bataie, vreau sa zic, probabil asa discuta unii in contradictoriu.

    1. …da, eu după cinci minute, am uitat de vânătaie, de problema morală, de faptul ca ma intriga situatia, am ramas doar cu rasul si cu faptul ca era atat de hazlie incat eu nu stiu cat am reusit a reda din farmecul ei

Lasă un răspuns