Ți-aduci aminte prima noastră iarnă?
N-aveam nimic, dar îmi părea divin,
Îmi colindai a sărbatoare plină
Și te serveam cu un pahar cu vin;
N-aveam destul, și-l împărțeai cu mine,
Sorbeam o gură, voiam să mă-mbăt,
Să uit ninsorile din anii fără tine
Și să te-ascund, în mine, să te scot
În fiece Crăciun ce-avea s-apără;
E drept, n-aveam habar ce va veni,
Nici nu speram că voi avea vreo vară
Să-nvăț ce-nseamnă verbul a iubi.
Trecut-au, de atunci, Crăciunuri dalbe,
Dar tot zâmbesc când beau un pic de vin,
Azi am povești cu noi pentru o-ntreagă carte,
Dar eu tot primei ierni am să-i închin
Întâiul gând, c-a fost așa miloasă
Și mi-a lăsat ,,cadoul”, an de an,
Iar ție să-ți fiu veșnică mireasă,
Și-n nou Crăciun, să-ți murmur ,,la mulți ani”.
Din ciclul ,,pot scrie și de dragoste și-amor”
Iar pun roșu-n amintire,