Etichetă: lut

Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

Doar un bob de orez să fiu

Adriana5 comentarii
Doar un bob de orez să fiu…

 

Pe mine viața mă face mică,
Pe un bob de orez mă strecoară discret,
Mă tulbura-n noduri și chiar îmi despică
Învelișuri de zgură de pe suflet inert.

Mă împinge-n nisipuri. Bobul cum să rodească,
De arid este stratul unde ar fi să-ncolțesc?
Eu mă mișc parcă stau, deși-n timpul trăiască
Alte suflete sparg lutul greu și-nfloresc.

Îmi împing din nervuri neștiute de mine
Tot ce pot, să îmi vindec nerodiri de cuvânt,
Dau de oaze alese, dar mă-ntind pe ruine
De frici moarte care, parcă, ies mereu din pământ.

Scutur mâna și fruntea, îmi las părul în soare,
Îmi strâng furia bine și-o transform toată-n crez,
Sparg cu cotu-o carafă care pare că moare
Iar în cioburi citesc că-s un… bob de orez

Ce va ști să rodească și-n aridul părerii,
Și în colțul de lut care iese din stâncă,
De ies fir luminos sau măcar sora ierbii,
Eu voi ști că e dar și că o să-mi ajungă,

Căci sunt, pe vecie, doar un bob de orez

 

****Mulțumesc tuturor pentru faptul că nu-mi lăsati singure temerile și rătăcirile..

pictura pe bob de orez
sursa: internet pinterest
Mărgăritare versificate

Dumnezeu nu joacă

Adriana13 comentarii

 

Dumnezeu nu joacă.
Nu joacă hore, sârbe sau ciuleandra;
Nu joacă zavaidoc, dar nici nu dă cu piatra;
Nu joacă zaruri cu Universul, cum Einstein credea,
Dar nici alba-neagra cu viaţa mea.
Nu joacă la ruletă destine frânte,
Nici leapşa nu joacă, nici chiar pe osânde.
Nu joacă nici fotbal, cum crede Becali,
Nu ţine păpuşi de sfoară, deşi păpuşarii
Îl ştiu, îl cunosc si-i cer ajutor
În fiece spectacol, cam pe mărimea lor.
Dumnezeu nu joacă nici chiar un sport de iarnă,
De vară, primăvară sau poate doar de-o toamnă;
Nu joacă nici flori, fete, râuri şi băieţi
Şi nici nu joacă ‘scunsea cu tine prin scaieţi
Nu joacă biliard şi n-aruncă săgeţi,
Poate de avertizare ca mai apoi să-nveţi
Ceva din jocul simplu, ce nu mai e doar joacă.
Nu joacă Dumnezeu. Dar oare ce-i o joacă ?
De-i joacă viaţa noastră, nu Dumnezeu o joacă,
Nu-mi este nici arbitru, nu apără vreo poartă,
Nu-ți suflă-ncet în minte cuvinte ca de pluș,
Dar nici nu fuge-ntruna lăsându-te la uși
Ce nu se vor deschide, parola de n-o ai,
Cu o vorbă de iubire dispar zavoare-scai;
Si vezi, din nou, doar fumul unor simțiri… ca-n joacă,
Puse-n suflete calde cum a făcut odată,
Lumină din lumină, lut fermecat și apă,
Născându-ne pe noi, punând, treaptă cu treaptă,
In fiecare lucru, din Cer și pe Pâmânt,
Acela-i jocul lui – Iubire, Om, Cuvânt.
Din orice joc faci parte, nu-l joacă Dumnezeu,
Mai bine prinde-n grabă cuvântul lui și zmeu
Să-l faci, cu grijă, să-nalti spre al Lui văzduh
O jucarie aparte – Iubire, Rugă, Duh.

 

sursa: pinterest