Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

Adunând duminici

Se cam crestează timpul, e franjurat pe margini,
De aproape, pare totul fular de mohair,
Mă-ntreb de-l înfășor pe ale lumii aripi
Putem lungi minutul legându-ne de un fir?

Om deșira din el vreo doua ochiuri roase,
Chiar de modelul sorții-i pe față și pe dos,
Din lâna vieții toarse doar Dumnezeu mai coase
Secunde răsucite-n al timpului folos.

Ce vremi trăim cu toții, mă miră țintuirea
Ideilor mărețe pe lemn fără de cruce,
Când viața cere jertfă și cere mântuire,
Fără închinăciune intenția n-ajunge

Să fie înălțătoare și cu folos de taină,
Să pună-n om sfințire și-n timp nemărginire,
Putem lungi minutul ca pe o veche haină,
Doar împletind simțirea c-o mică rugăciune;

Vom răsuciri iar firea în firele crestate
Și-alegem pe de-a-ntregul sau numai pe jumate
Și nu vom spune lumii nimic, căci lumea știe
Că timpul pare scurt, dar numai pe hartie.

E mai ușor să-l simți plutind în veșnicie
Doar adunând duminici, la Sfânta Liturghie.

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

 

Mărgăritare versificate

România poartă Ie

România poartă Ie,

Nu de-acum, de când se știe!
E cusută-n fir de foc,
Descântat în busuioc,

Prin împunsături terestre,
Dumnezeu ne-a lăsat zestre
Semne veșnice brodate,
Bogății neașteptate.

Pe cămeșa cea cu vise
Râuri sunt, păduri sau spice,
Cruci și rost, șiruri bogate,
Straiul nostru-i sfânt în toate;

Din hotar până în hotar
Ia noastră-i un altar
Unde ard povești frumoase,
Prin motive migăloase,

De deochi sau amor dulce,
In romb, floare sau în cruce;
Voronețul stă-n culoare
Roșul, albul, galben-soare,

Totu-i prins pe-a noastră ie:
Moarte, adult, copilărie,
Bucurii, tristeți, uniri,
Vindecări, mărturisiri,

Șiruri lungi de energii,
Borangic cu ape vii,
Liturghie și credință
Toate îmbracă a noastră ființă,

Și bătrâni, dar si copil
La botez, dar și pe miri,

Am trecut prin timp gătiți,
În port sacru primeniți
Am un gând, neașteptat,
De acolo, de la sat,

Unde încă se mai țes
Și pânzeturi, și-nțeles:
Nu-i așa că-n aste timpuri
Ia se coboară-n mituri

Și apoi urcă iar coline,
Inspre mine, înspre tine,
Înspre orișicui îi pasă
De simbolul de acasă?

Și că-n sarbători făclie
România poartă ie?
Și mai am o constatare,
Azi, când lumea-i așa mare,

Și ne risipim prin ea,
Ia-i ca duminica,
E o candelă cu mir
Povestită fir cu fir,

Cin’ ne vede ne admiră,
Ne citesc filă cu filă,
Răsfoind prin cusătură
Neam, istorii, semnătură
….românească

România poartă ie
România poartă ie
România poartă ie
Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Pururea tânăr

Pururea tânăr mi-e muntele sacru,
Ce strigă prin culmi spre înalt,
Spre Dumnezeu ne este liantul
Rugăciunii trimise-n neant.

Pururea tinere-s marea şi cerul,
Oricâte furtuni le-ar cerni;
Pururea tânăr e adevărul
Din orice guri s-ar rosti.

Pururea tânăr e vântul ce poartă
Sămânţa iubirii prin noi;
E mama ce are încrustată în soartă
Plâns dulce de prunci c-obraji moi.

Pururea tânără-i Sfânta Scriptură,
Taină păstrată în inimi,
E duminica simplă, cuminecătură,
Liturghie primită împreună.

Pururea tânără-i natura toată,
Cuvânt rătăcit şi comun,
Verdele crud e a sa unealtă,
Tratament natural de pământ.

Pururea tânăr e copacul ce plânge,
Rădăcina uitată-n pădure,
E gura veşnică ce o să strige
Că e semnul de nemurire.

”Pururea tânăr” cuvinte cuprinse
În sangele cel românesc,
În pâinea caldă, în vinul dulce
Şi-n slova pe care-o grăiesc.

Pururea tânar e Eminescu,
Epigoni, luceferi, scrisori,
E Coloana Infinitului dintr-un punct prea terestru,
Ce se-nalţă mereu către zări.

Totul e tânăr, char dacă timpul
Trece oarecum peste lume,
Căci omul înnoieste dăruindu-şi avântul
Spre Dumnezeu şi-al său nume.

Tema din clubul celor 12 cuvinte este astăzi ”Pururea Tânăr”. În tabelul găzduit de Eddie veţi găsi şi alte abordări pentru ”provocarea de luni”. Eu i-am recitat poezia, azi, soţului meu de parcă eram la Cântarea României. Voi poate nu veţi simţi la fel. Sau poate da?