Pe talpa casei mele scrie stâncă
Şi pe un perete scrie dor.
Pe acoperiş, de veghe, stă iubirea,
Iar dragostea stă-n dormitor.
În curte-i simfonie clară,
Ce o ascult din balansoar,
Pe gard e-o mierlă rătăcită,
Iar pe o floare un bondar.
În stradă mişună un câine
Făr’ de stăpân şi făr’ de zgardă,
Punându-i pe ai mei pe fugă
Sau poate doar puţin în gardă.
Copilăreşte, scriu cinci versuri,
Aidoma cu o poezie,
Versificare fără vină
Dintr-un minut ce parcă învie.
Litere albe, litere negre, litere ameţite
Pe pagina cinci a capitolului şapte.
Frimituri de carte deschisă degeaba,
Din zbor frânt al unui gând mărunt;
Litere goale, litere durute, litere zăvorâte
Cu forţa într-un volum uitat de tine
Şi pierdut, pentru totdeauna,
Într-o maşină ce gonea pe drum lăturalnic.
Acasă, ţineam altul cu litere pline, litere gri,
Ce-mi vorbeau despre tine şoptit, aromat,
Cu silabe sonore, melodioase, dar vii,
De-o poveste de o viată, de-o poveste de o zi,
