Toto-cronicarul sfătos

Și? Ce ziceați? Care vă sunt vestile? Ce s-a mai întîmplat prin lume, pe la voi acasă?
Noi avem o veste: a îmblanzit-o mama pe Fifi, pisica clopoțel. Da, da. S-a suparat că, dupa doi ani, dumneaei nu știe decât să lovească cu labuța, să muște, să doarmă în dulapuri, să stea cocoțată în căsuța pisicii, să miaune excesiv dupa pliculeț, să se ascundă, să pândească doar muștele și păsările, să zgârâie, să ne dea nouă capace peste bot. Si ar tot mai fi de zis. Nu tu un alint, nu tu venit la pupat. Nica.

Așa, pe furate, noaptea, vine și miroase, și cozonacește, și se întinde a pisică, de ne vine să o ținem trează și pe ea, și pe mama; dar nu e suficient.

Am auzit chiar și zvon că mama ar vrea să mai aduca ceva neam pisicesc. Cică de-ala de gen masculin. I-am șoptit eu numărul nostru – șapte. Șapte blănoși. Oare nu suntem de ajuns? Așa ca i-am dat idei: îmblânzește tigresa!

Si, o dimineață întreagă,  pantera a stat doar în brațe la mami. De bună voie. Adică, un fel de. Se alinta, cotcodacea, se gudura, ba chiar a dormit în coșutul meu. Am zis că e miracol.

Hai că am vorbit destul și n-am spus metoda – a pus hamul pe ea. Da, nu știm cum, dar dacă pe noi asta ne entuziasmează, căci e rost de plimbare, pe Fifi a blocat-o și am asistat la dresură cu pisici.

Totuși, vă rog eu, spuneți-i voi, Blondului,  Creața exagerează! Nu de altceva, dar nu e deloc incitant să pazești pisica în loc să o alergi în toată casa.

Deci? Ma ajutați? Hai, ca revin cu povesti noi. Da?

Te salut, lume! Toto tomberonezul te salută. Să n-avem vorbe.

ps. Faza cu hamul nu funcționează; pisicul s-a blegit de tot, s-a agățat într-un ornament, mieunând ca în gură de șarpe (ăia de ne sunt musafiri prin curte în timpul ăsta) si vreo două zile a fost …mută. Am preferat sa o știm ca mama, solitară, decât traumatizată. E suficienta prezența sa de catifea, drăgălășenia,  și cozonăcitul de noapte.

Deh, pisicii! Și ei  cu toane, cu ciudățenii. Noi, cățeii, suntem baza! Acum, spuneți si voi, soră-mea, Alma, nu poate fi confundată cu o pisică mai mare? Uite ce frumos stie sa stea in brate?

Lupu

Vă amintiți povestea lui? Mai e puțin și face anul. Un an cu un câine ghiduș care  are o mulțime de porecle noi: Colonelul, Fasole (pentru că rânjeste ”fasolea” la mine de cate ori vreau sa-l scot afara din casă), Elvis, pentru că atunci cand se enervează i se ridică blana și așa cam mare, Grasu, Pofticiosu, Ghidușu. Pisic nu mai avem, dar aventurile sunt altele și tot mai frumoase. Mi-am dat seama că evit să pun povești cu animăluțele mele, dar asta nu vreau să o pierd. O găsiți într-un loc unde lumea se înghesuie mai mult decât pe bloguri mititele.

lu 1

Lupu-Băiatu’ Tîrnoveanu…te salut lume!