Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Cafea plătită cu versuri

Sunt un seism

Sincer;

Mă cutremur

Doar când  râd

De siguranța

Și nesiguranța ta.

Sunt un simbol

De om-neom,

Fără sirop

În litere,

Dar cu sirop

În cuvinte.

E totuna?

Ba nu!

În sacoșa

Cu vorbe

Se amestecă

Si o lume

Sărata,

Dar nu stiu

Ce spirit are

Ca devine

Prea dulce,

Încât,

Trebuie

Să pun,

Alaturi,

Niște apă,

Să alunece.

Apa face valuri.

Se crede sistem

De purificare.

Chiar e, deși,

Eu prefer o sonată

Din curgeri cascadă.

Știți cascadele

Alea făcute de oameni,

Oameni-fântâni?

Da?

Unele șui,

De zici ca au șasiu strâmb,

Dar apa tot se prelinge,

Și peste urâtul acela.

Și iar șterge urme

Din oameni,

Din litere,

Din vorbe,

Din amarul

De susan

Al privirilor

Care nu-nțeleg

Că de ziua poeziei

Tu…ți-ai platit cafeaua.

 

Și atât!

 

E cea mai bună cafea băută vreodată!

 

…iar pentru o zi obișnuită finalul ar fi altul:
Că deși nu-i ziua poeziei
Tu…ți-ai platit cafeaua
Cu versuri.
Și atât!
E cea mai bună cafea băută vreodată!

cafea

 

Azi e ziua poeziei. Eu sunt versificatoare de ocazie și astăzi, acasă, mi-am plătit cafeaua cu versuri. Duzina de cuvinte a avut drum prin cafenele și s-a minunat de oameni frumoși. Nu e om sa nu fi scris o poezie, cu răni de gând, cuu treceri de inimă și cu scânteie de soare prinse în litere. Asa ne păcălim că nu luăm viața în serios, când, de fapt, ea ne învârte în caruselul ei cu melodii știute. Azi mă-nvârt pe un căluț  și uit că sunt prea bătrână să fac asta. Eh, încerc și eu să păcălesc timpul și viața. Știu, mă păcălesc singura. Nu-i nimic, mai scriu un poem și uit. Ma duc să-mi plătesc o cafea cu versuri. Azi se poate!

 

Mărgăritare versificate

Niște alinturi

Am făcut un test. Cât de fidelă îți sunt.

Am picat la toate întrebările, pe rând.

Și mi-am zis că nu-i a bună!

Că în zbor de cuvinte,

Sigur, m-ai lăsat tablou

Cu vreo replică efervescentă;

Cu siguranță, aceea mi-a dereglat graficul.

Sau poate niște muguri cu verde roz,

Ori, poate, vreun parfum de corcoduș mirat, ce zici?!

Ba nu, cred ca niște sunete venite din pădure

M-au preschimbat acum, la maturitate, în alta!

Da, privește-mă!

Am cristale argintii pe pleoape:

Când clipesc aud iarna,

Când dorm visez vara,

Când te privesc te văd într-un copac, după zmee tricolore.

Ce cauți acolo?

Nu vezi că-i deranjezi coroana?

Da, știu, stă în natura ta sa te cocoți spre Înalt.

Atunci de ce te miri că am picat testul?

Nu mă pot ține după cei Aleși,

Îmi sunt fidelă mie și Lui;

Cu tine merg umăr la umăr,

Căci încă mă-nveți acceptarea.

Cercul? Nu! Azi lasă-l, nu mi-l aminti

Suntem în el.

Auzi? A sunat telefonul,

Nu era testul meu;

Au greșit,

Noi..suntem în cerc.

Pentru totdeauna.

Cuvintele de adineauri?

Ei, aș! Niște alinturi!

Aveai vreo îndoială că e altfel?

noi

 

 

Duzina de cuvinte cu numărul 77 e azi aici prin cuvintele: muguri,verde, coroana,parfum, cristale, natura, tablou,  zbor, efervescenta,maturitate,, sunete, test. Veți găsi și alte variante în tabelul găzduit de Eddie. Eu am vrut sa imi țin promisiunea că nu mai sar peste duzine, dar tot m-am rătăcit prin desiș de preocupări ciudate.

Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Baba mea este…

cea'[

 

Baba mea e azi, pe 9
Si afară stă să plouă,
Pare ceață și-i cam rece,
Dar eu tot mai sper că trece;
Caci mă uit in depărtare,
Parcă văd sclipiri de soare,
Cum adică, mi se pare?
Trebuie sa fiu posacă,
Așteptând cumva să treacă
Gândul bun spre ăla rau?
Nu, ferească Dumnezeu!
Dacă baba e ca mine,
Un pic rece, mai spre sine,
Inteleg, că n-am ce face,
Dar sa știu că anul tace
Si că n-o să fie tot
Ca n-am baba pe un opt
Martie strălucitor,
Cand e toiul florilor,
Mă revolt și chiar îmi pasă,
Caci vreau an ca de mătasă,
Vreau să fiu și eu om-floare,
Să am an de sărbătoare,
Și să nu imi spună „baba”
Cum imi va mie soarta!
Ei, am gând de primăveri,
Să-nflorească totul…ieri,
Muntele să nu mai doarmă,
Să văd flori de măr pe coamă.

Cu acest text, particip la provocarea de luni, din cadrul clubului celor 12 cuvinte. In tabel, la Eddie, găsiți babe mai frumoase, caci tema este „Baba mea este…”

Mărgăritare versificate

Bisect, in piept..

Azi, duminica-mi notează,

În carnetul ei de bal,

C-ar fi vrut să se sfârșească

Februarie-n calendar,

Dar că luni si-a luat tot dreptul

Si a dat-o la o parte,

Caci asa e cu bisectul,

Unui an, o raritate!

S-a făcut, deci, că nu vede

Și-a văzut de treaba ei,

Adunând la liturghie

Si bărbați, dar și femei,

Le-a trimis o rază caldă

Si de soare, și de dor,

Să se plimbe toti odată

-nainte de mărțișor.

 

Cu copii, cătei sau singuri,

Toți adulmecă văzduhul,

Fericiti și-aproape siguri

Că nu-i simt iar iernii duhul.

Cred că vine primăvara!,

Strigau toti fără de glas,

Ne priveam cu înțelesuri

Si strambam, pe rand, din nas,

La vreun semn cu al iernii stresuri.

 

Asta nu e poezie,

Nici ca vers și nici ca ritm,

E o simplă bucurie

Nu-i al primăverii imn.

Două luni duse pe copcă,

Din ăst an ce abia incepuse,

Parc-as lua un gât de vodcă

Să uit vorbele-mi nespuse

Care plang clipe și semne

Ce trec repede, pe grabă,

Chiar de pimăvară este,

Simt, cumva, că-i prea degrabă;

Ne adunăm iar ghioceii,

Martisoare și zambile,

Vom zâmbi precum copiii

Și-om uita acele zile,

Ce se-nvârt pe a vieții roată,

Care par că se adună,

Dar, de fapt, ni se  scurtează

Drumul de aici….spre lună.

 

Ma iertati, eu vă aștept

Marti, cu mărtisor in piept

Si cu primăveri in ochi

Sa ne fie de deochi!

 

Mărțișor hand made by Olimpia Săpunaru, click pe foto și ajungeti la artistă

 

 

Mărgăritare versificate

Întrebări de gând

Povestea e-un mic giulgiu pentru amintiri,

Ce mor din faşă şi din zbor fără avânt,

Dar  curge-n lumânarea unui gând,

Pe care-l prinzi,

Pe care-l știi,

Căci amintirea aceea-ţi este dragă…

…ca lumea toată.

 

O culci pe brațe și pe buze moi,

Îi dai să bea aghiazmă și apă vie,

Sperând că astfel chiar o să reînvie

Doar două picături dintr-un amor,

Căci lumea ți-e pustie,

Să se știe!

 

Și amintirea  parcă prinde viață,

Deși, un recviem  cântat, cumva, pe seară,

Precede-un marş forţat de primăvară,

Lăsându-mă din nou fără speranță,

Căci iar se duc războaie între noi.

Mi-s ochii goi!

 

Orgoliile-mi plimbă gândul cel posac,

Trecut prin aventură, amator,

Incompatibil cu un zâmbet trecător,

Cu mult subînţeles şi cu substrat,

Căci altfel cum să mai rezişti

….printre cei trişti?

 

Urzeala simplă a gândurilor mele

Mi-a pus în suflet, ca o melodramă,

Vreo două kilograme de  otravă,

Și-un gram de praf de stele,

Antidot,

Să uit de tot!

 

N-amestec bucuria cu tristeţea,

Nu mă mai prind în jocuri de culise,

Îmi port ideile-n cuvinte,

Le prind în inimă şi le fac loc,

Iar când le simt, aşa, mai cu noroc,

…le  joc.

 

Un joc de-a baba oarba să ne fie,

Sau alba neagra precum viața mea?

Un domino, o sârbă, o geampara

Sau mai degrabă jocul să se scrie

Pe vreo hârtie, în stilul…amator,

De-un autor?

 

Noi, care avem și gânduri şi cuvinte,

Pe care le semnăm  cam încîlcit,

Două pe față, ori pe dos- m-am zăpăcit –

Ce lăsăm, oare, de luat aminte?

Și cum vom crede toți că am scăpat

Fără păcat?

 

Suntem făcuți din bine și din rău,

Și mult vom arde până să-nțelegem

Că oricând puntea dincolo o putem trece

Doar amintindu-ne  de cât ne-a fost de greu

Să reparăm greșelile în Cer

Crezând în El.

 

 

N-am reușit să cer îngăduință,

N-am reușit să-mi spăl păcate amare,

N-am reușit decât să dau crezare

Celor ce-mi spun că, poate-n astă viață,

Voi crește prin  uitări de zi cu zi

Și n-oi mai ști.

 

Și-atunci, adun cuvintele în amintiri,

Le dau cu roșu și le spăl pe față,

Le primenesc și ele mă răsfață,

Nemaivorbindu-mi doar de pomeniri.

Le strâng în suflet, două câte două,

Și vi le spun, pe rând, stângaci…

…și vouă.

 

Dar nu-ncetez pe alocuri să întreb:

Cum aşezaţi uitarea, când v-apasă

….tristeţea pe a sufletului casă?

 

noapte1