Mărgăritar publicitar

În „pași rotunzi”, dar fără limite

Atențiune! Atențiune! Întrerupem liniștea asta, de pe blog și facebook, pentru o veste extraordinara. Chiar dacă eu am luat pauza din toate, implicându-mă în realitățile pe care le cam neglijasem, viața merge înainte. Vara îmi dă responsabilități noi și îmi motiveaza absentele; stiu asta, va spun și vouă!

Dar cum v-am obișnuit, nu vreau să vă dau vestea până nu vă povestesc ceva. Ce ziceți? Vă place fata asta frumoasa de pe coperta acestei reviste?

mikyangel.mikyangel_1404148276_82

Nu-i așa că e o mică divă? Ar putea trece, liniștit, drept o vedetă pe care o admirăm în perindările noastre zilnice. Micuță, cu ochii ca niște boabe de cleștar, cu un zâmbet așezat cu grijă pe figură de o ursitoare bună, care a răsplătit-o cu o gingășie și cu o seninătate cât să fie remarcată mereu. Nu-i așa?

O mamă tânără, devotată unui pui de om pe care-l crește cu grijă și atenție, dar și cu o deviză care mie-mi răzbate prin ceea ce face, zilnic, -căci, da, fata noastra are și un blog de unde aflu multe lucruri, inclusiv  de deviza aceea, pe care eu, personal, nu le-aș face, din comoditate-: „Îndrăznește și nu vei regreta! Viața se trăiește, oricât ar părea de dificil!”

rodi

Nu, nu căutăți nicăieri aceste vorbe căci ele se deduc: se deduc din articolele despre lecțiile de spaniola pe care le-a luat alături de prietenii sai, se deduc din iubirea pe care o construieste, zilnic, alaturi de fiul și iubitul ei, se deduc din voluntariatul pe care-l face acolo unde alții, mai defavorizati ca ea, au nevoie , din emisiunea tv, „Iubire interzisa”, unde a avut curajul de a  participa,  dar și  din reuniunile cu prietenii….asemeni ei, cu care chiar schimbă …culoarea lumii.

Da, asemeni ei, deși nu s-ar zice ca aceasta fata grozavă, care tine jurnalul iubirii, are vreo dizabilitate. Din punctul meu de vedere nu are, dar, totuși, nu putem sări peste acest „amănunt”, căci rostul acestui articol ar fi altul. O zaresc, adesea, prin trecerile mele – deh, suntem brașovence amândouă – cum participa la fiecare sarbatoare publică, cum iși duce baiatul in parc, cum  picteaza diverse, in activitati la indemana tuturor,  spre incantarea celui mic. Zi de zi, se avântă într-o multime de lucruri: muncă,  articole pe blog, devine „reporter special”, testeaza și ne indrumă spre descoperirile sale, participa la concursuri diverse,  iar cu prietenii sai speciali de la  Asociația Sfântul Haralambie se preumblă peste tot, indiferent ca sunt excursii, petreceri sau conferinte și are o comunitate  pentru care o admir și o invidiez putin, pentru sinceritatea si unitatea dintre ei. Bine, eu am enumerat cateva, caci exact cum spune, nu e lucru pe care sa-l considere un obstacol.

Si acum vine vestea cea mare.

Pe 29 și 30 iunie 2016, la 18. 30, Coresi Shopinng Resort, Brașov, va participa, în calitate de model, la prima prezentare de modă destinata persoanelor cu dizabilități și va fi alături de oameni pentru care scaunul cu rotile, de exemplu,  este un mod de viață, unul firesc, așa cum ar trebui sa-l privim fiecare dintre noi.

„În Pași Rotunzi”,… dar fără limite– nume perfect ales, după părerea mea- este un eveniment organizat  de Consiliul Național al Dizabilității din România – CNDR, reprezentantul în România al European Disability Forum, în parteneriat cu Asociația “Pași Rotunzi” şi Bya Fashion.  17 modele cu diferite dizabilități, dintre care patru băieți, vor prezenta creaţii marca Doina Levintza, Cătălin Botezatu, Patuschinsky şi Bya Fashion.

pasi-rotunzi

„Oferim ocazia unor modele cu dizabilități să fie mesageri ai acestei categorii. Blândețea țesăturilor, armonia culorilor și măiestria designerilor sunt cele mai potrivite instrumente pentru susținerea solidarității sociale”, a declarat Daniela Tontsch, președinte al Consiliului Național al Dizabilității din România.

sursa: Observatorul. ro

Mihaela va defila, demonstrand ca e doar o noua prezentare de moda și nu neaparat una speciala; va imbraca haine frumoase ca oricare alt model, doar ca ea chiar e un model, model de om perseverent, pentru care nu exista „nu se poate” și care ne va scutura, pe unii dintre noi, de prejudecăți; deși cunoscând-o, de ceva vreme, cred ca va demonstra, inca o data, ca normalitatea are definitie complexa și că limitele nu exista,   construind, cu resursele ei de OM, un infinit de posibilități pe care sunt onorata să  le ..imprumut, adeseori.

Îndrăznește și nu vei regreta! Viața se trăiește, oricât ar părea de dificil!”, mentalitate de învingător. Succes, draga mea! Esti un model de urmat în orice faci, nu doar în modă. Nu ne lipsește decât dorință de cunoaștere. Poate vreți să îi cunoașteti pe toți, vor avea chiar și momente artistice. Poate nu vor fi ca cel din clipul de mai jos, dar sigur va fi cu emoție și multa implicare.

 Asa ca e simplu: fiți la prezentare să vedeți …că nu există nicio diferență. Vor fi …strălucitori, frumoși și curajoși!

 

Ps. La mulți ani, fărima mea de suflet! Acest articol ți-l dedic și ție și-ți mulțumesc pentru prietenia ta!

Mărgăritar publicitar · Mărgăritare-profil

Sunt ceainic de porțelan, cu ceai de lavandă vindecătoare

Ploaia mă îndeamnă la aranjat de idei. Iau vreo două, cât mă țin degetele și dărnicia, și le arunc într-un vârtej mare, mare de tot. Nu mă mir că se rătăcesc printre alte cuvinte, doar sunt ale mele și acelea; caut, însă, o sită, un ciur, o strecurătoare, ceva cu folos și de folos. Cine știe, poate așa reușesc să mai scot ceva la suprafață.

 În tot timpul ăsta, apa curge șiroaie pe geamurile mele largi. Brașovul are aer de poveste și pare într-o fierbere mare. Aburi ies dinspre pădure, ca dintr-o cană mare de ceai, din aceea de porțelan fin cu margini aurite și model ca o dantelă de bumbac, din colecțiile mele desperecheate, adunate din târguri de vechituri de la oameni-poveste. Mi-e atât de dragă imaginea de afară, încât uit de ideile de dinainte și mă grăbesc să fac vreo două poze. Mă trezesc, însă, tastând toate acestea în litere fosforescente care-mi par licurici aprinzători de licăr ghiduș, într-un nou text.

De trei ani fac asta, de trei ani adun forfotă interioară, adun stări și senzații, adun imagini pe care le transpun în cuvinte. Torn peste apă călduță, din  bucuria pe care o primesc cu fiecare contopire armonioasă, într-un ceai al cuvintelor. Sunt un ceainic de porțelan, un ceainic ușor încălzit de povești noi. Îmi plac poveștile, dar îmi plac și oamenii. Oamenii-ceai, oamenii-cafea, oamenii-licori, care se lasă băuți și scufundați în litere noi dar cu tente vechi. Oamenii care-mi dăruiesc întâmplările lor și istorioarele despre vieți și idealuri, despre iubiri și stele rătăcite în magii neîmplinite. Iar eu, ceainicul, așez frunzele acelea tămăduitoare în povești care să vindece suflete. Și nu vă mirați dacă gustați din vorbele-mi de-o șchioapă și simțiți arome fine de lavandă. E ceaiul vieții. E ceaiul blogului meu.

Îmi imaginez oameni care își trec inima prin licoarea cuvintelor înșirate, mărgăritar cu mărgăritar. Unii vor sorbi bucuria și vor râde în final, altii vor gusta nefericirea dintre cuvinte și vor lăcrima. Sigur vor crede că am infuzat mai mult de trei minute ceva ceai negru Assam Mokalbari, care chiar ar prinde tentă amăruie dacă ar depăși intervalul. Voi râde, căci nu mi-au ghicit secretul. Pentru mine, ceaiul negru e ceai cu inspirații literare, sentiment pornit de undeva din samovare și autori ruși. Alții cred ca s-ar descurca din prima, doar umezindu-și buzele în lichidul cald al literelor mele.

CEAI
sursa: beautiful art, pinterest. com

Însă ceaiul blogului meu nu e negru, nici alb, ci e ceai de plante. Are miros de lavandă și gustul aromat al povestilor spuse seara. Toți știți că scriu a aducere aminte, că prin fiecare provocare primită am vindecat răni pe care nimeni și nimic nu reușise a mi le ameliora. Scrisul mi-a adus liniște și curaj, bucurie și împlinire, m-a purtat pe drumuri uitate, uscate, aride pe care le-am udat cu apă vie din cuvinte magice. Am reușit să capăt o lume. Din ceașca de ceai a cuvintelor povestite m-am adăpat și eu și alții.

Se știe că  lavanda este o plantă recunoscută, mai ales, pentru aroma ei deosebit de plăcută şi culorile încântătoare (bleu, mov, violet, alb) ale florilor sale. Este de origine mediteraneeană, dar în prezent este cultivată pe întreg mapamondul, cu precădere în SUA, Australia şi Europa sudică. Mie îmi aduce aminte de Provence, altă dragoste a mea, despre care vă tot vorbesc eu, mereu.

ceai

Ceaiul de lavandă, lavender blossoms, este, înainte de toate, un important factor generator al stării de relaxare, fapt datorat, în primul rând, aromei sale blânde şi delicate. Un studiu al secţiei de medicină din cadrul Universităţii statului Maryland (SUA) arată că inhalarea mirosului de lavandă poate încetini activitatea sistemului nervos, favorizând astfel apariţia relaxării. Acest efect ajută în lupta împotriva unor afecţiuni cum ar fi anxietatea, insomnia, stresul şi depresia.

Lucrurile cu care m-am luptat mereu și cărora le-am găsit leac într-o curgere de litere, litere prietene, litere vindecătoare exact ca un ceai pe care eu, ceainicul poveștilor îl picur în căușuri de porțelan pe care să le gustați cu inima și nu numai.

logo

Știți că oamenii îmi spun Povestitoarea. Că am odăi așezate în file de basm pulsat, pornit din lucruri concrete, că țin șezători de gând în șura bunicilor, că adun oamenii în iatace cu vorbe. Azi vă adun pe toți, din nou, în  camera din față să vă alegeți și voi ceaiul sau aroma potrivită cuvintelor voastre. Și ce dacă nu aveți blog, aveți vorbe de dăruit, pe care știu că mi le-ați lăsat deseori și mie. 

Sunt ceainic de porțelan, cu ceai de lavandă vindecătoare din cuvinte înșirate. Simțiți asta, nu?

Mărgăritar publicitar

Pecetluim definitiv cu litere și cuvinte-bijuterii

-Ce faci?

-Calc!

-Pe bune?

-Pe bune, cu fierul de călcat pe care l-am primit de la tine, de ziua mea!

-Adică de Crăciun, că de ziua ta ți-am luat mașină de tocat electrică!

-Cum pe aceea nu ai luat-o de ziua lui Mihai și mie mi-ai cumpărat, de fapt, serviciul ăla de masă? Da, acela de care îți luasem și eu, „ca din întâmplare”, și am concluzionat că pare ca și când ne-am cumpărat singure cadoul. Tare neinspirate am fost.

-Auzi? Eu te-am întrebat ce faci, nu am venit să număr zestrea pe care ți-am adunat-o de aniversarile….noastre. Niciodată nu ții minte ce-ți iau de ziua ta. Apropo de împărțeli – mai știi anul ăla în care atâta ne-am îmbârligat darurile și banii disponibili pentru cadouri, încât, la final,..îmi dăduse că tu mi-ai luat „un loc de veci” de ziua mea?

-Brrr, sinistru. Mi-amintesc perfect, strecurasem și alte cheltuieli prin bugetele noastre. Bine că mintea ta agera a sesizat și măcar o mânecă din paltonul ăla al tau minunat sa fi fost dar de la mine.

-Hai, că iar le încurci; ăla e de la soț, tu mi-ai luat…


Pentru cine nu știe, eu sunt născută în 18 ianuarie, sora mea în 24. Tot ianuarie. Aniversările noastre sunt extrem de apropiate, evident. Ea face cadouri mereu, eu sunt lefteră în ianuarie, aproape de fiecare dată, așa că îi iau cadou cu mult timp înainte, deloc, sau ..mult după; dar plecând de la  discuțiile noastre, de mai sus, spuneți voi dacă nu v-ați revizui atitudinea? Și nu, nu fac un caiet pentru uituci, nici nu scriu vreun articol în care să pozez darurile primite sau dăruite, ci mai bine aș căuta ceva cu rol de nu mă uita. Ceva care să conțină puțin din mine și mult din acela căruia îi trimit dragostea și aprecierea mea. Ceva despre care să ȘTIU, peste timp, cu ce ocazie l-am primit sau oferit. Și pentru asta o bijuterie personalizată mi se pare ceva extraordinar pentru sora mea, de exemplu. Sora mea, cea de profesie nașă, care a botezat o grămadă de copii și a cununat câteva cupluri bune și care are încă  în plan să dubleze efectivele. Sora mea ..generoasă. Sora mea….

logo_white_plus

Când eram adolescente, tata ne-a adus, cu mare aventură, din Libia, inițiale de aur cu numele noastre. Eu îl mai am, ea nu, motiv pentru care îi voi așeza, într-o cutiuță, o bijuterie lovebird cu inițiala „S” pe care să o poarte cu dublu sens:

  1. – de aducere aminte a unor vremuri când aceste bijuterii erau o raritate, și când tata a ținut să își cadorisească prințesele – au trecut 25 de ani de atunci și asta mă tulbură;
  2. – și de dragul unui 24 ianuarie sau pur si simplu- de ziua surorilor fericite -, zi inventată ad-hoc, care nu va mai trece nemarcată, cu siguranță.

„Pe nisipul de la mare
Eu ți-am scris numele tău,
Și-a venit furtuna mare,
Și l-a șters, îmi pare rău.”

..așa fredona tata melodia „Șaraiman”, a  Romicăi Puceanu, în timp ce anticipa ceea ce aveam să aflu, atât de târziu, că numele noastre sau inițialele pot fi purtate și păstrate cu drag, peste timp, aducând omul și povestea..împreună, în inimă și lângă inimă. Timpul și vremurile n-ar mai șterge nimic. Tata nu mai e, dar darul lui există, ca semn, ca poveste. Asta vreau și eu, ca darul meu să poata fi..punte peste timp, colivia bucuriilor simple, semnul nostru regăsit, literă de aur pentru care nu mai trebuie să bântui prin țări străine pentru a o putea avea.

loverbird
se pot comanda și separat

N-am să mă pierd în descrieri, știu că fiecare dintre voi  puteți traduce și da semnificații personale,  în funcție de destinatar,  în orice obiect găsit aici și care  s-ar potrivi ..mănușă. Bijuterii cu rol de nu mă uita, bijuterii potrivite fiecarui om simplu sau complex, iubitor sau nu de podoabe, bijuterii simple pentru fiecare buzunar, în combinatii de argintiu și auriu, prețios oricum, chiar dacă e vorba de argint sau aur, fie el aur alb. Vă puteți scrie poveștile pe medalioane, puteți să vă purtați semnificațiile, de voi știute, sau puteți dărui celorlalți..o parte din ei pe care doar voi o cunoașteți. Deja foșnesc de plăcere doar la gândul  de a purta dragostea…. prin bijuterii, dar nu înainte de a-i strecura surorii mele semnul lovebird de unde va  putea cadorisi finii cu lănțicuri cu inimioare și inițialele celor doi, sau brațări personalizate,  pentru copilașii  pe care îi va ține în brațe în zile importante.

bannere-lovebird
Ați putea așeza un trifoi cu patru foi la încheietura oricărui drag, iar celor care sunt plecați departe de țară le-ați putea dărui un simbol firav care să le aminteasca că pot purta cu ei tot cuprinsul și necuprinsul…..în formă de harta Romaniei. Poate sunt desuetă, dar mie îmi place ideea.

Mereu am adorat lănțicurile cu nume. Mi se parea fascinantă Carrie Bradshaw din „Totul despre sex” când apărea creață, ciufulită și cu numele ei așezat în bijuterie. Îmi amintesc că pierduse și regăsise medalionul, în escapada ei la Paris, și cum eu ador Parisul, ador  și secvența cu lansarea cărții sale, din librărie, în timp ce ochi curioși se pironeau pe gâtul ei unde strălucea împletitura aceea de litere pe care scria Carrie.

Creață și ciufulită sunt, carte tocmai ce am publicat  și eu, e doar un exercițiu de imaginație să mă văd într-o librărie citind din „Nume de cod – Povestitoarea”. Doar pandativul VEDETĂ lipsește. Să mi-l cumpăr singură? Aș putea, dar parcă m-aș lăsa cadorisită cât să poarte cu el, ca o  bătaie de gong,  semnificația și siguranța că, în sfarșit, am ceva pe care știu sigur că nu-l mai atribui altei persoane și altei date. Știu că trebuie să vorbesc doar de ACEA bijuterie și nu alta – de asta am și ales inițiala pentru sora mea – dar cum noi două suntem în simbioză, cred că îmi înțelegeți freamătul. Suntem literă și cuvânt. Împreună.

 Îmi aștept acel „Adriana”, înșirat pe fir metalic, exact ca în poveștile mele „înșiră-te…mărgăritare”. Sigur nu voi uita vreodată! Dăruiți și primiți. Noi, surorile, am primit o lună ianuarie ca aniversare comună, un împreună și posibilitatea să pecetluim frumos legătura noastra cu o literă și un cuvânt. Mulțumim, lovebird.ro!

 

Mărgăritar publicitar

Credit? Da, doar împreună…

Numele  meu e Tîrnoveanu. Adriana Tîrnoveanu. Cu aceste cuvinte începeam aventura on-line. Veneam dintr-o beznă autoimpusă. Nici prin cap nu îmi trecea că într-un 19 martie 2013 mă lua în primire duhul scrisului. Trecusem, demult, de 40 de ani și mă apucase patima asta ca pe Forrest Gump alergatul. Brusc, pasional, surprinzător. Am avut noroc, obținusem credit pe un blog  care spunea că „iubește viața. Să ai credit on-line,  însă, nu înseamnă doar să scrii frumos, ci să relaționezi constructiv, printre altele. Greu lucru.

Știu ce înseamnă să primești credit. Eu l-am primit de la viață la 35 de ani. Deși în articolele mele am venit cu recuzita proprie: soț, casă, căței, experiențe, nu demult aceste lucruri nu au existat. Cineva ne-a privit în ochi, a cântărit potențialul și printr-un credit de nevoi personale, AVSB Credit, am reușit să ne punem pe picioare. Cu ei am găsit soluții, am devenit colaboratori,  doar apelând cu încredere, când nimeni nu ne dădea șanse în altă parte, consultanța lor financiară fiind gratis.

 foto credit avsb

 Văd oameni care au devenit  „brokeri de credite, lux accesibil care nu costă”, cum spune Valentin Anghel, directorul companiei. Și blogger cu „litere stacojii” și broker AVSB Credit, în on-line, pare semn că prin muncă și perseverență poți ajunge să ajuți alți oameni,  căci nu degeaba scria ea că „succesul se dovedește.

Spre asta tinde orice blogger, să devină vizibil, de încredere, așa cum e bucuria obținerii unei finanțări pentru Prima casă. Însă, fiecare zi e o luptă neîncetată de a rămâne cu scrisul nealterat, cu respectul cititorilor, sperând să fie la fel de simplu cum e obținerea unui credit AVBS.   

Fiecare are drumul lui, căutările și poveștile sale. 2013 m-a făcut să cred că, niciodată, nu voi fi blogger cu adevărat. Faptul că scriam cu bucurie nu însemna decât pentru mine ceva, așadar, am început a investi timp și atenție. Am primit credit rapid prin fiecare vizitator,  comentariu și  cititor.  Observam cum cuvintele pot deveni arme,  căderi, victorii, și am realizat că scena aleasă trebuia păstrată curată. Legăturile din on-line, însă, se formau ca într-un lanț chimic cu efecte surprinzătoare, vindecătoare ca aloe vera.  Împreună… era cheia. Am avut onoarea să scriu în cluburi literare care m-au ajutat să-mi cizelez uitările, nesiguranțele și să-mi formez un stil  credibil și cititori constanți și fideli. Dar am văzut și reversul, eventualele căderi, conflicte, interese. Am știut că nișa aleasă, cea a versurilor și poveștilor, mă va păstra senină. Așa că am scris, am relaționat, am vorbit, m-am întâlnit cu oamenii. Nu, nu cred în statistici, nu merg după reguli, nu sunt nici foarte tânără să mă înregimentez în ce e la modă. Am scris constant, des, cu emoție, transmițându-mă pe mine lumii  cu tot ce însemnam eu.

Nu cred în oamenii care doar vorbesc și vor ca alții să facă lucrurile în locul lor. Cred în implicare, în faptă, în împletirea offline cu online, având grijă la nepotriviri și mesajeașa că am început a scrie articole despre   acțiunile proprii unde am avut bloggeri susținători și participanți: Acțiunea Doboi și Ajutor pentru Orfelinatul  din Odorheiu Secuiesc. Am promovat Semnul spre carte. La rându-i m-a ajutat prin cărți obținute de la superbloggeri, pe care le-am oferit premiu unor copii din sate de lângă Brașov. Demonstram offline ceea ce scriam pe blog și continui cu asta, acestea fiind doar exemple.

foto personal

Dacă ar fi să aleg bloggeri parteneri, aș alege tehnocultura.ro să îmi prezinte ideile într-un „blogmeet” brașovean.  Aș invita-o, special, pe Dana Lalici de care sunt legată cu ițe senzuale și de ambiție, forță și bucurie de viață pentru a arata că  sexul slab poate fi credibil dacă ești focusat pe lucruri de interes; i-aș prezenta Cristinei Lincu noul  proiect, nu doar să-l armonizăm acvatic ci și să-l promovăm împreună pe platforma de mentorat Chic Elite și prin comunicate de presă, ca parteneri media.

parteneri-1

Credibilitatea se obține, serios, și prin nimicuri și fantezii sau călătorii perfecte, dovada fiind că, în această competiție, am mers cu sfaturile lor de la început până la final, cu succes.

poem

Poveștile rămân, legăturile se strâng sau pier, eu lupt, cu fiecare cuvânt, să fiu „înșiră-te mărgăritare” pe tastatura de mâine.  Dăm ca să primim: credit! Împreună putem reuși online și offline!

AVBS-CREDIT1 Pentru prima oară într-un concurs, mulțumesc prin acest articol și-l înscriu în ultima probă cea cu nr 16, din Superblog Spring 2o16

*linkurile sunt youtube, fotografii personale și site AVSB Credit

Mărgăritar publicitar

Facebookul celor trei minute depilate

Opriți timpul! Clipa asta minunată..

Aș cânta dacă mi s-ar părea vesel, dar nu îmi pare. Pe carnețelul meu de bal „cu lucruri de făcut” se înghesuie nerezolvatele vieții. Uf!  Sunt o femeie ocupată, ca multe alte femei din jurul meu, dar cu scenariu propriu: servici, soț, casă, curte de îngrijit conform anotimpurilor, 6 căței, blog și..viață personală.

Auoleu, dacă n-ar fi vorba despre mine, puse toate în aceeași propoziție, chiar m-ar speria. Dar las gândul deoparte și vin cu un anunț-provocare, exact cum l-am primit: „ce faci  în 3 minute cât te epilezi?”

Eu, vă recunosc,  m-am speriat la început. De ce ? Pentru că nicio femeie nu se gândește ce poate face în trei minute. Nu conștient. Dacă primești întrebarea, ca la examen, e posibil să te oprești din tot ce faci și să intri în panică. Trei minute? Păi mie, uneori, 3 minute nu-mi ajung nici să mă spăl pe dinți, sau să cobor, „festina lente”, în bucătărie, să fac un sendviș. Totuși, cum provocarea o primisem de la Farmec, trei minute mi-a luat să intru pe site-ul lor și să aflu ce interesant taxează ei timpul, aducând noutăți multe, NU mărunte, lucruri care ne fac viața simplă, dar ne și așază gândurile în ordine. Așa am aflat că pe lângă creme, benzi depilatoare, ceară cu încălzire pe foc, ceară cu încălzire în cuptorul cu microunde, roll-on sau  perle de ceară, gel pentru curăţarea cerii după depilare, aduseseră 5 vedete, cinci creme depilatoare, cu acțiune instant, pentru o epilare rapidă, care nu irită  și dau aspect  WOW pielii.

Farmec ni le prezintă și nu uită să ne spună să facem test pentru alergii la fiecare dintre ele

Aha, Evrika! Păi, normal, la așa vești, așa întrebare. Adică, dragilor, oricât de eficienți ați fi, oricât de multe lucruri ați face, conștient sau din inerție, să te epilezi acasă,  să ai creme minune și să îmbini utilul cu plăcutul, mai pardon, dar restul sunt doar amănunte. Importante, ce-i drept.

schemă pentru epilare

crema-depilatoare-rapida
efect emolient, hrănește și catifelează pielea dând un aspect de wow, in doar 3 minute de utilizare

Așa că am ales o cremă depilare rapidă, pentru piele deshidratată, cu ulei de argan, și nu mi-am putut reprima o amintire: ce bine mi-ar fi prins înainte de a-mi rupe piciorul. Așa, în timp ce mă pregăteau de operație,  mă jenam că m-a prins accidentul neepilată inghinal, de-mi trăgeam cămașa de noapte spre nervii asistentei care nu știa de ce mă apucase, brusc, cochetăria. De atunci refuz să mă mai ia viața pe nepregătite. Măcar aranjată să fiu…integral.

Dar poți să te pui cu mintea omului?  3 minute de epilare și uite-mă visând,  cu închipuiri despre femei care-și aplică pe piele creme depilatoare îmbogățite cu extract de orhidee, cu acțiune calmantă și hidratantă, timp  în care pregătesc copilul de școală, apasă butonul mașinii de pâine, bagă rufe la spălat, dau drumul radioului, vorbesc, în casca telefonului, cu vreun drag care, tocmai atunci, dorește amănunte despre ziua de ieri, deschid geamul să intre primăvara sau scot ingredientele pentru masa de prânz. Ori  îmi imaginez vreo adolescentă fericită că nu i-a ieșit, în ziua aceea, niciun coș pe față, dar stă cu mâinile în sus să-și facă efectul, la axilă, crema depilatoare TEENager, cu extract de zmeură pentru pielea lor sensibilă,  visând, în timpul ăsta, la rochia perfectă pentru petrecere, savurând o limonadă și un corn cu mere sau  privind secvențe, de trei minute, dintr-un videoclip la modă.

Altădată, în răsfățul care-mi promitea efect  wow, am preferat să  intru în dialog, pe Facebook, cu prietenii mei, anunțându-i despre descoperirea epocală. Aveam, astfel, să găsesc rețeta unei reclame interactive și extrem de eficiente.

crema-depilatoare-barbati
acțiune rapida, indepartare ușoara cu un burete și apă călduță. 24 h fără produse perspirante cu alcool

Am epilat și ce n-aveam doar de dragul unor conversații din care aflam, surprinzător, că fiecare prefera să-și petreacă timpul depilării… altfel, eliberați de grija programărilor prin saloane de cosmetică. Totuși, nu degeaba au scos și  crema depilatoare bărbați, căci în ciripelile noastre de fete, au intrat si trei domni, cu sugestii care mai de care mai interesante. Poate ar fi preferat să se epileze în timp ce ar fi băut o bere sau s-ar fi uitat la un film, sugestiile lor fiind mai mult pentru noi, dar răspunsul potrivit l-am primit de la instructorul de zumba care, citindu-mi statusul, a zis ca e pregătit să cumpere crema depilatoare bărbați, cu boswellia seratta și proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, antiiritante, iar în cele trei minute să mai exerseze câteva mișcări noi de dans.

Cititorii mei m-au rugat să concep o poezie despre acest lucru, dar s-o fac pe loc. În cam 8 minute, cât a durat părul mai încăpățânat să plece, am  scris asta:

depilatoare 2016

Sunt înaltă, nu sunt scundă,
Nu-s nici slabă, nici rotundă,
Sunt stresată și în grabă,
Și mereu pusă pe treabă.
Vreau să scriu, dar mi-e și foame,
Scriu în gând, fără creioane,
Am pus haine la spălat
Și am gând de epilat,
C-am primit creme cu Farmec,
Din acelea de reclame,
Care nu miros a sulf,
Ci de parcă ai fost la duș.
Și uite, așa, soțul îmi spune
Că Napoleon mi-e nume
Nou, vestit și meritat:
Trei cămăși eu am călcat,
Am pus supa la foc mic,
Trei budinci, de-alea la plic
Am făcut, cu lapte rece,
Timpul meu repede trece,
Văd, acolo, cu scris mic:
Trei minute, în ibric,
Și ai desert garantat;
Cum spuneam, m-am epilat.
El abia de-și bea cafeaua,
Eu sunt precum catifeaua!
Trei minute ce răsfață,
Plus o mască pe a mea față,
Am economisit clipa
De parcă am fost la SPA!
Și-am primit Farmec acasă,
Din ofertă generoasă:
Pentru fete tinerele,
Pntru sensibilele mele,
Pentru tenuri mai normale,
Si grăbite…senzuale;
Iar să fim în top cu toți,
Epilăm și vreo doi soți.
Tot în câteva minute,
Nevoiți vor fi s-asculte
Despre efecte epilatoare:
Avem creme zâmbitoare
Cu miros de zmeură,
Cu vanilie galbenă,
Cu argan și orhidee,
Și ceva despre boswellie,
Știm că au multe secrete,
Iar pe facebook sunt vedete,
Căci în 3 minute, toate,
Am scris versuri depilate;
Si am facut multă reclamă,
Căci toți ne-am luat în seamă.
M-au convins, în trei minute,
Că ei chiar pot să asculte
Despre lucruri ce se fac
Când te epilezi cu drag
Și cu cititori de blog,
Ce noroc că nu am vlog
Să vadă chiar piesa toată,
Și „poeta” epilată.
Am mai învățat ceva:
Trei minute-n viața ta
Pot fi pline, aglomerate,
Triste, vesele, îmbufnate,
Dar când ești la tine acasă
Viața este mai frumoasă!
Poți obține tratament
Cu produs eficient,
Reușind să-ți dai valoare
Printre lucruri oarecare.
Și s-obții FARMEC din plin
Epilându-te puțin,
Doar, c-o cremă inventată
Pentru orice ten și…fată!
Și băieți, neapărat,

…mă iertați, iar am uitat!

depilatoare

Am fost uimită să aflu că multe ar prefera epilatul acasă și, normal, se știa diferența între epilatul cu ceară și depilarea cu cremă, deși câteva le-au mai încurcat și mă rugau să nu „mă ard cu ceara”.  O bloggeriță spunea ca nu ar face nimic casnic în timpul acesta, că a descoperit un loc cu filme documentare care țin 3 minute sau ar juca „solitaire”. Alta intrase pe site-ul Farmec și spunea că, în timp ce s-ar depila, și-ar pune și o mască hrănitoare, iar, după, cremă cu ulei de mac; mai era cineva care voia șezătoare depilatoare, căci s-ar fi plictisit singură, voia glume și poezii; eu îmi imaginam coada la baie la spălat crema. Ideile veneau de-a valma, și multe. O prietenă dragă mi-a făcut, în 3 minute, clipul doveditor al facebookului cu farmec depilator. Toate deveneau parte din mine, in spectacolul relaxării mele:

Nu-și puneau problema acelor clipe fără să-și imagineze și epilatul cu acțiune blândă și rapidă. Exact, cum le rugasem. Când e vorba de un produs românesc devenim interactivi. Că sunt 3 minute de fericire, de relaxare, că încercăm să facem o mie de lucruri sau niciunul, rezultatul e același: mulțumirea că suntem într-un loc confortabil, având timp pentru noi, într-o simplitate complexă și că, din asta, uneori, mai iese și se scrie măcar ideea unei povești cu semne frumoase.

arhivă personală …facebook conversație

Asta am făcut eu în sărbătoarea celor trei minute ale depilării mele: o conversație spumoasă pe facebook,  am intrat pe site și am aflat noutăți, mi-am imaginat lucruri, am scris un poem, am  ascultat muzica sufletului, m-am bucurat de clipe libere și plăcute, am pus bazele acestui articol. Nu, nu toate odată, ci 3 minute pentru fiecare zonă sau posibile epilări. Restul a fost bonus sau  soluții perfecte pentru  viitoare proceduri. Și m-am mai gândit la ceva- fix trei minute mi-a luat să-mi fac cont pe site, cu tot cu verificare mail. De comandă, nici nu mai amintesc.

Nu știu ce faceți voi cât vă depilați, dar nu e rău să vă puneți întrebarea …cu Farmec. Am, în schimb, multe de bifat, dar și alt respect pentru aceste 3 minute.

Am scris cu bucurie, cu dedicație pentru cei care se vor regăsi în articol, dar mai ales pentru Superblog Spring 2016, proba nr 15.

farmec_superblog_proba