Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Agorafobie, eu și literatura ca utopie

Uneori, lumea cea mare mă înspăimântă, și prefer lumea de dincolo de poarta mea. Acum, când va scriu, incerc sa împac, din nou, doua pisici. Nu se vrea. Deja am un deget căzut la datorie, sub gheara de Fifi!

În minte am drumuri și oameni,
Am pomi și miresme de oțel,
În mine zidesc, însă, drame
Și-ascund, în duminici, mister.

Îmi pun la ferestre mușcate,
Trec zile și nu fac un pas,
Îmi scutur privirea de tine
Și sufletul orb de oraș.

În mine cad frunze și ninge,
Înfloresc și poieni, și vreun prun,
Nici ploaia nu poate atinge
Vreo urmă de mine pe drum.

De viață n-or fugi cei ca mine,
O trăiesc, dar m-ascund de erori,
Cu verde îmi pictez o minune
Și-mi smulg, din oglindă, ninsori.

Pe trepte de nuc stau a cântec,
Aș ieși să-mi prind lumea în piept,
Sfârșesc într-un magic descântec,
Mă tulbur, mă plâng și mă cert.

O fi lumea cu multe ispite,
Dar e dincolo de ziduri și porți,
Când fobia în casă te-ascunde,
Ispita e-n tine și-o porți.

Zămislești din cuvinte magie,
Te aduni în scenarii de vers.
Viața noastră nu-i doar poezie,
Are frici de doi bani, fără rest.

 

Tema zilei – poezie cu tema zilei – FOBIA

 

și uite așa, am devenit previzibilă, parcă anticipând ceea ce port în mine, uneori, frici de momente delicate, când nu taci, nu te abții, nu vorbești. V-am zis ca scriu si aici? V-am zis.

Lasă un răspuns