Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Iubire frățească

-De ce v-ați trezit așa de dimineață, că abia v-ați culcat?
-Și dacă tot vă beți cafeaua aici, putem sa ne facem somnul de frumusețe langa voi? Uite ce cuminți stam!

Semnat, cei trei muschetari, iezi cucuieți, Izi, Alma, Toto. (13 iunie2018)

Te salutam, lume!

 

11 gânduri despre „Iubire frățească

    1. Diana, sa ma ierti ca n-am raspuns inca, la un articol din mai. Am vrut sa inchid blogul, nu am fost atenta ca aveam programate aiurea articole pe care le scosesem. Cineva m-a ajutat sa vad, din nou, utilitatea acestui loc si, uite, ca pun crampeie din ce simt, ce traiesc, ce ma bucura. Iar daca pe tine te bucura aceasta fotografie, eu sunt fericita! Te imbratisez cu mare drag și te salutam si noi.

      1. Aceasta fotografie nu e singura care ma bucura! 🙂 PC-ul meu are pitici pe hard si nici sa apreciez un articol nu-mi permite uneori – doar sa-l trimit mai departe (pe G) pot… Citesc ceea ce scrii dar… pur si simplu nu gasesc cuvinte pentru a scrie ceva – as scrie ceva de genul „foarte fain” 🙂
        Candva in luna mai am incercat sa accesez blogul tau si aparea un mesaj de eroare – am crezut ca pc-ul meu e aiurit…
        Mi-ar parea tare rau sa inchizi blogul… mai ales ca pe FB nu prea mai ajung. Blogul acesta e singurul meu contact cu minunatele tale ganduri-trairi.
        Adriana, nu-ti fa probleme ca „nu raspunzi”. 🙂 In ceea ce ma priveste, sunt intre aceia care nu asteapta un raspuns, intre aceia care nu asteapta „intoarcerea vizitei”. 🙂 Poate ca suna egoist, dar ma bucur sa citesc – sa aflu ce scrii, ce simti… 🙂
        Te imbratisez cu drag! <3

        1. Diana, mă mai linisteste ceea ce spui, eu fiind invers, sunt pe facebook si aici mai rar, intrucat chestia cu scrisul e la nivel de toana si timp de calitate. Mai nou am din acela, mereu pe fuga, intre doua intamplari si trei responsabilitati, iar aici, daca nu intretii flacara, daca nu treci si pe la celelalte bloguri, esti tare usor uitat. Eu multa vreme nu am mai vrut citi decat cateva bloguri care aveau stil diferit de mine, pentru a nu influentata in idei, pareri, modul de scris. Cumva, nu stiu daca am facut bine, dar da, am fost la un pas sa las lumea asta doar pentru mine, caci na….simt ca nefiind niste chestii comerciale, blogul meu devine desuet.

          Inca o data, multumesc din suflet.

          1. Eu iti multumesc, Adriana, pentru ca ma pot pierde in ganduri (si amintiri) cand citesc randurile tale (in proza, mai ales) 🙂 – uneori, parca-mi concretizezi simtirile si trairile in cuvinte (ceea ce mie nu-mi reuseste) 🙂
            Flacara, din punctul meu de vedere, e tocmai blogul – cat timp scrii (chiar si rar si chiar daca nu mai scrii dar pastrezi ce este) – flacara va arde; poate ca nu vor trece pe aici cei „ocupati” cu blogurile lor, dar multi altii trec – chiar daca nu lasa un semn al trecerii.
            Cum sa fie desuet pentru ca nu e comercial?! 🙂 De-ai sti cat ma bucura blogurile unde sunt putine – spre deloc – articole comerciale! Si ca mine sunt multi – stiu sigur. 🙂
            *
            Venisem sa-ti spun ca… tocmai am „imprumutat” fotografia cu Izi, Alma si Toto… Imi place foarte mult – nu la fel de mult ca cea cu Alma si Fifi. <3
            *
            Spor in toate cate le ai de facut iti doresc – si succese! <3

          2. Nu doar ca n-am renuntat la blog, dar uite ca trec peste faptul ca am distrus toate legaturile pe care le aveam cu lumea blogurilor, și am publicat, și public, tot ce scriu. Multumesc, multumesc, multumesc.

Comentariile sunt închise