Mărgăritare festive

La multi ani, 2018!

 

Mereu am urât expresia „cumpăna dintre ani”, îmi pare așa ciudățică de parcă nu ești hotărât dacă să treci sau să mai rămâi. Apoi, toți colaboratorii care-ți trimit ultimaturi ce suna la fel „hai, dom’le, să terminăm și noi anul într-un fel!”

Iar îi privești amar, căci nu vine sfarsitul lumii ci doar se scurge un an in altul, contopindu-se cumva într-o încleștare. Abia după alte 365 de zile stii sigur care a avut mai multă forță. A fost un an bun, un an pentru care mulțumesc, un an în care mi-am văzut o altă față a mea și am descoperit o forță interioara de care nu stiam sau o ascunsesem adanc. Acesta nu e un bilant, e o constatare simplă că totul a depins de mine in ceea ce mă priveste și ca singurele umbre au venit prin lucruri din afară, dar care au rămas fum doar încercând a-mi aminti amănunte.

Am avut o revelatie – cred ca mi-as dori sa fim toti ca in acest 31 decembrie. Eu atata optimism, atata bucurie, ganduri bune adunate la un loc, resemnare transformata in speranta, durere in cicatrici nu cred ca am mai vazut intr-o alta zi. Suntem asa frumosi cand gandim de bine! Suntem colorati și frenetici, ca niste lampioane ce se inalta pe cer fără stele.

Se încheie un an, se deschide altul. Două porți sau poate una singura. O închidem cu mâna tremurând, parcă neîndurându-ne să lăsăm întâmplările să devină trecut. Unele ne-au durut prea tare, altele ne-au bucurat nespus; cu siguranță au trecut și zile care păreau la fel, acum devin prețioase. Se închid în cufărul cu numărul 2017. Depinde de fiecare dacă îi pune lacăt. Știu câțiva prieteni care-l for fereca cu vreo 7, prea a fost trist pentru ei. Deschidem poarta pentru un 2018. Il vrem bun cu noi. Va fi, trebuie sa fie. Nu se poate altfel.

Cât despre mine, eu am primit mult, cu fiecare rand citit de voi, cu fiecare semn lăsat pentru mine, cu fiecare incurajare și apreciere. Sper să vă pot răsplăti vreodată pentru toată bunătatea voastra. Mă simt bine cu voi aici pe facebook, mai fug eu, dar revin cu drag mereu și, culmea, eu cred ca aceasta retea de socializare mi-a adus mult bine și multe oportunități, mi-a asezat in inima oameni despre care nu mai spun ca imi sunt doar prieteni virtuali ci unii pe care i-as recunoaste pe strada oricand.

Pentru mine nu vreau prea multe, pentru familia mea vreau sanatate, vouă vă las privilegiul de a completa ceea ce doriți cu adevărat. Cineva spunea ca e frumos sa urezi cat de cat fiecaruia in parte, personalizând după caz. Azi nu pot, dar vă trimit toata pretuirea mea. Fiecaruia in parte. Să duceti usor orice veti primi de la zilele ce vor urma. Sotul meu are o vorba: dacă nu pot face un bine, măcar să nu faci rău! Asta imi doresc pentru mine și inca vreo cateva maruntisuri asa, sa nu uit ca-s femeie cu mofturi la purtator.

Si mai vreau ceva, sa multumesc tuturor celor care au pus umarul si inima in actiunile pe care sotul meu le intreprinde uneori. De ieri, nu imi iese din minte replica unui copil fericit – „e cea mai frumoasa zi din viata mea” și asta datorita unora dintre voi. Va sunt recunoscatoare.

Sa fim ca azi, dar sa nu-i uitam nici pe aceia care, dintr-un motiv sau altul, nu mai pot avea parte de un alt 31 decembrie!

Vă salut, prieteni! De acum, sa ne vedem la fel de voiosi ..in 2018.

Va multumesc, dragii mei! La multi ani! Orice hotarare veti lua, anul vostru sa fie curat și cu cei dragi in siguranta. Împreună reusim cu toții! Sunt sigura! In noaptea aceasta o am pe mama cel mai bun „oaspete”, desi mama musafir nu-mi va fi vreodata, caci ea e mereu prezenta chiar și cand nu e aici.

Habar nu am ce scriu aici, dar sunt coplesita de mesajele voastre, de urarile minunate, si sper ca vreodata sa pot darui macar putin din ce imi daruiti voi mie!

Va iubesc! Hai, 2018…surprinde-ne, dar nu ne lăsa fără replică!

 

 

Pe cer, păpădii aurii sclipesc și vestesc an bun și ales! Să ne fie cuminte și blând, sănătos și frumos.

Să sclipim si noi, păpădii aurii! În vise mii…toate împlinite!

 

Mărgăritare festive

Urare rătăcită

Eu nu dorm, dar nici nu joc,
Nici la masa nu am loc,
Nu mă uit nici la vreun show,
Am in brate, ca un ou,
O pisica care-și prinde
Varful cozii, si pretinde
Să-i fiu pernă și adapost,
Altfel, miauna cu rost.
Si mai am înc-o belea –
Sa nu fii in pielea mea,
Cand se bombardeaza totul
Si artificiile iau locul
Stelelor pe cer curat,
Eu pitesc catei sub pat,
Caci nu vor sa inteleaga
Obiceiul din ograda.
Iar la noi cu plugușorul
Vine numai lupusorul
Care urlă-n do major
Sub al cerului decor.

De mă-ntrebi cand fac eu chef
Cred ca mâine e mai drept,
Si de-o trece bombardeaua,
Poate voi dansa maneaua
Ei, tango voiam a spune,
N-aveam rima, dar am glume;
Si-apropo, dacă vă pasa
Ca-s sah-mat, sau poarta-n casă,
Șase-sase m-ati facut,
Caci am cam pierdut demult
Sirul vostru de urari;
Dar va zic de mii de ori:
Multumesc, chiar vă iubesc,
Pe voi toti va indragesc!
Hai, la anul și multi ani
Si in punga vreo doi bani!
Sa nu mai lasati urari
Ca ma prinde sfantu Ion!
Sper sa nu m-apuce somnul
Sa ratez…revelionul!
Va salut, sa va distrati
Anul vechi sa-l impuscati
Pe cel nou sa-l primeniti
Cu gand bun sa-l poleiti
Si la noi sa va ganditi!

 

 

Mărgăritare festive

Privind către 2018 din 2017

Ce-am pierdut? Pierdut doar dorul scris în lucruri risipite:
Ce am iubit? Iubesc doar omul, libertatea din cuvinte;
Ce am învățat? Chiar nu știu, poate să iubim doar clipa?
Ce am adunat? De toate. Când te uiți e mai nimica.
Și atunci, privind în zare, peste umăr sau spre stele,
Știi ca anul care trece ți-a adus praful din ele,
Să-l așeze peste toate, sa sclipească bucuria,
Sa aline și durerea, sa-i știrbească trăinicia,
Și să spună prin poveste, prin a îngerilor drum:
A trecut un an, ne iartă, poartă-ne spre unul bun,
Care sa aduca, in suflet, armonie și frumos,
Iar in iarna viitoare, noi sa-i multumim duios!

Mărgăritare festive

Ajun nostalgic

Am impodobit bradul afara in curte, după cum ați văzut zilele trecute, fara luminite, mă disperă prizele şi firele prin udul curtii. Am mai pus ceva ornamente, tot afara, cu gandul ca daca dispar asta e. Într-un an am avut cativa moşi de-ăia ce se catarau cica pe casa. Un ”cineva” nu s-a lasat pana n-a distrus tencuiala casei ca să-i agate cumva, desi nu ar fi ajuns la ei nici cu scara. Am donat moşii unui copil drag, scăpat de stress, deși…

Si a inceput impodobirea prin casa, destul de discreta zic eu: pus globul, fugit după Alma, rotweillerita, rugat sa nu sparga globul in dinti. Implorat pisica sa nu dărâme ce am asezat pe etajera. Pus aranjament in fereastra, luat ornament din fereastra, prea era amuşinat de toti cateii. Si am mers tot asa: pus glob, furat glob, rostogolit glob pe podea, alergat catei, strigat, obosit, renuntat. Acum am ramas cu lumânări in geam, ce lucesc fain, doi braduti artificiali pe care îi am de prin 1997, cu instalatii cu tot, şi care imi amintesc de sora mea, caci avem la fel; doar ca ea face şi brad elegant, asa cum e ea, ca n-are alergători de globuri prin casa, ci doar o mâţă haioasă bătrână (are vreo 19 ani).
Coronite la geamuri, ornamente in glastra, ”hăinuţele lui Mos Craciun” in alt loc, de astă dată, incă o coronita pe poarta, dar in interior, că exterior nu mă risc, şi… gata.

Totul pare sigur şi la adăpost şi nu risc maratoane prin casa după alte globuri. Cel putin asa pare. Alma s-a urcat pe scaun la masa, priveste intens o felie de salam de biscuiti…

La noi în sat se merge cu „bună dimineața” sau neațalașul cum vă ziceam mai jos:

Bună dimineața la moș Ajun
Și mâine cu bine la moș Crăciun,
Am venit și noi odată
La un an cu sănătate,
Dumnezeu să ne ajute
La covrigi și la nuci multe,
Ne dați ori nu ne dați?

Hai, cu neațalașul Buzăul ( și nu numai)….!

Unde ești copilărie, cu….povestea ta cu tot, cu mers pe stradă cârduri-cârduri încercând porțile și tremurând de frig doar pentru o bucurie ce pare desprinsă, acum, …..din ceasloave. Parcă ies galbene, galbene și roșesc, brusc, de bucuria aducerii aminte.

Știu că mă repet, știu că am cei mai frumoși prieteni care mi-au trimis cele mai grozave urări,  mă așez să îmi trag sufletul și să-mi bucur inima, dar tot vă mai las un gând-fir țesut din altele la fel.

„Dragii mei, să păstram taina iubirii și dăruirii…mult, mult, până la următorul Crăciun, când doar înnoim și lustruim globul fericirii permanente iar pe cel al nostalgiilor il protejăm cu sfințenie. Să nu uităm ce privilegiu avem să existăm și să ne bucurăm de viață, căci una avem pe acest pământ și suntem datori să o creștem frumos.

Cu bune și rele cred în tihnă și frumos de Nasterea Domnului, alături, chiar și în gând, de cei dragi! Să nu uităm de cei duși la stele iar celor ce îi purtăm în inimă să le dăruim mai mult din noi.

Eu vă mulțumesc tuturor că îmi sunteți aici și în suflet mereu prezenți.

Vă colind cu inima, dintr-un oraș de poveste:

Vă colind azi, vă colind,
Doar ca să vă văd zâmbind;
Vă colind pe lângă poartă,
Să vă fie viața dreaptă;
Vă colind ‘n mărgăritare,
Să primiți povești cu sare,
Descântate și de mine,
Să v-aducă rost și bine;
Vă colind însingurată,
Dar cu inima curată
Si cu voi în ochi și-n minți
Vă colind, să imi trăiți!