Mereu am urât expresia „cumpăna dintre ani”, îmi pare așa ciudățică de parcă nu ești hotărât dacă să treci sau să mai rămâi. Apoi, toți colaboratorii care-ți trimit ultimaturi ce suna la fel „hai, dom’le, să terminăm și noi anul într-un fel!”

Iar îi privești amar, căci nu vine sfarsitul lumii ci doar se scurge un an in altul, contopindu-se cumva într-o încleștare. Abia după alte 365 de zile stii sigur care a avut mai multă forță. A fost un an bun, un an pentru care mulțumesc, un an în care mi-am văzut o altă față a mea și am descoperit o forță interioara de care nu stiam sau o ascunsesem adanc. Acesta nu e un bilant, e o constatare simplă că totul a depins de mine in ceea ce mă priveste și ca singurele umbre au venit prin lucruri din afară, dar care au rămas fum doar încercând a-mi aminti amănunte.

Am avut o revelatie – cred ca mi-as dori sa fim toti ca in acest 31 decembrie. Eu atata optimism, atata bucurie, ganduri bune adunate la un loc, resemnare transformata in speranta, durere in cicatrici nu cred ca am mai vazut intr-o alta zi. Suntem asa frumosi cand gandim de bine! Suntem colorati și frenetici, ca niste lampioane ce se inalta pe cer fără stele.

Se încheie un an, se deschide altul. Două porți sau poate una singura. O închidem cu mâna tremurând, parcă neîndurându-ne să lăsăm întâmplările să devină trecut. Unele ne-au durut prea tare, altele ne-au bucurat nespus; cu siguranță au trecut și zile care păreau la fel, acum devin prețioase. Se închid în cufărul cu numărul 2017. Depinde de fiecare dacă îi pune lacăt. Știu câțiva prieteni care-l for fereca cu vreo 7, prea a fost trist pentru ei. Deschidem poarta pentru un 2018. Il vrem bun cu noi. Va fi, trebuie sa fie. Nu se poate altfel.

Cât despre mine, eu am primit mult, cu fiecare rand citit de voi, cu fiecare semn lăsat pentru mine, cu fiecare incurajare și apreciere. Sper să vă pot răsplăti vreodată pentru toată bunătatea voastra. Mă simt bine cu voi aici pe facebook, mai fug eu, dar revin cu drag mereu și, culmea, eu cred ca aceasta retea de socializare mi-a adus mult bine și multe oportunități, mi-a asezat in inima oameni despre care nu mai spun ca imi sunt doar prieteni virtuali ci unii pe care i-as recunoaste pe strada oricand.

Pentru mine nu vreau prea multe, pentru familia mea vreau sanatate, vouă vă las privilegiul de a completa ceea ce doriți cu adevărat. Cineva spunea ca e frumos sa urezi cat de cat fiecaruia in parte, personalizând după caz. Azi nu pot, dar vă trimit toata pretuirea mea. Fiecaruia in parte. Să duceti usor orice veti primi de la zilele ce vor urma. Sotul meu are o vorba: dacă nu pot face un bine, măcar să nu faci rău! Asta imi doresc pentru mine și inca vreo cateva maruntisuri asa, sa nu uit ca-s femeie cu mofturi la purtator.

Si mai vreau ceva, sa multumesc tuturor celor care au pus umarul si inima in actiunile pe care sotul meu le intreprinde uneori. De ieri, nu imi iese din minte replica unui copil fericit – „e cea mai frumoasa zi din viata mea” și asta datorita unora dintre voi. Va sunt recunoscatoare.

Sa fim ca azi, dar sa nu-i uitam nici pe aceia care, dintr-un motiv sau altul, nu mai pot avea parte de un alt 31 decembrie!

Vă salut, prieteni! De acum, sa ne vedem la fel de voiosi ..in 2018.

Va multumesc, dragii mei! La multi ani! Orice hotarare veti lua, anul vostru sa fie curat și cu cei dragi in siguranta. Împreună reusim cu toții! Sunt sigura! In noaptea aceasta o am pe mama cel mai bun „oaspete”, desi mama musafir nu-mi va fi vreodata, caci ea e mereu prezenta chiar și cand nu e aici.

Habar nu am ce scriu aici, dar sunt coplesita de mesajele voastre, de urarile minunate, si sper ca vreodata sa pot darui macar putin din ce imi daruiti voi mie!

Va iubesc! Hai, 2018…surprinde-ne, dar nu ne lăsa fără replică!

 

 

Pe cer, păpădii aurii sclipesc și vestesc an bun și ales! Să ne fie cuminte și blând, sănătos și frumos.

Să sclipim si noi, păpădii aurii! În vise mii…toate împlinite!