Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate

Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate:
Mi-aduc aminte când am primit această  floare. Era de trei ori mai mare si îmbobocită toata. Să tot fie vreo 3 ani de atunci. Un om drag pe care nu-l cunosc personal, ci doar virtual, mi-a trimis-o, la cabinetul soțului meu, tocmai de la Brăila. A ajuns întreagă și uimirea mea a fost imensă.
A înflorit la mine ca intr-un spectacol de frumusete naturala. Apoi, ca orice lucru frumos a fost râvnit. De catei, mai intai, care m-au lasat fara jumatate din ea. Apoi, de Fifi, pisicuța, care a mai luat o treime. Apoi s-a sfarsit, intr-o îngălbeneală de ciudă. Și a ei, și a mea.
Iar vara asta s-a ambiționat să-și revină, iar acum sa înflorească. Ba, mai mult, e îmbobocită toată.
Nu toate lucrurile au un sfârșit atunci când asta se crede; cumva…se întâmplă ceva și reînfloresc, căci multă inimă buna exista acolo. De aceea nu cred eu în lucruri definitive, ci poate….neterminate..

 

Multumesc, Dana…
Nu cred în lucruri definitive, ci poate ...neterminate
Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate

You may also like

2 comentarii

  1. „Caci el este ca un pom sadit lânga ape, care-si întinde radacinile spre râu; nu se teme de caldura, când vine, si frunzisul lui ramâne verde; în anul secetei, nu se teme si nu înceteaza sa aduca rod.” – Ieremia 17:8 –

Lasă un răspuns