Mai târziu

-Niciodată n-am știut să mă lupt cu umbrele oamenilor,
Nici să umplu goluri, nici să ascund ce nu-mi place
Sub vorbe spuse, așa, de dragul vorbirii!
-Niciodata e un cuvânt cam puternic!, mi-ai zis, aproape șoptit
În timp ce sorbeai din cafeaua turcească facută la nisip de o doamnă cu turban albastru;
– Înlocuiește-l cu „mai târziu”! E mai înțelept și astfel te poți răzgândi oricând;
Cât despre umbrele din sufletul oamenilor, lasă-le nedescifrate.
Mulți au nevoie de ele în momente lor de însingurare,
Iar de ți se pare ca le-ai fi lumină, te înșeli…
Poți fi doar scânteie, poate!Focul și-l aprinde omul singur, daca vrea.
Dar poți face un lucru: Nu ascunde ce nu-ți place!
Așa va sti oricine, de ce nu-ți pui vorbele amanet
În discutii de ocazie.
E un obicei sănatos! Mie dă-mi doar o boabă de cafea
Să o ronțăi împreună cu risipirile mele…
-Ce zici?

-Mai târziu….

sursa: pinterest.com

You may also like

13 comentarii

    1. …uneori, cuvintele lasa ecouri si inca le auzi bataile in poarta inimii. Gong la tine, toaca in mine. Linistea imi e nevoie absoluta, simtire totala. Ti-o doresc…si tie..

  1. O „boaba de cafea” cu aroma eternei iubiri neconditionate,absolute si sfinte.

    „Sarutarea a venit prea târziu…prea târziu…uneori în viata toate vin prea târziu. Numai moartea vine întotdeauna prea devreme.” – Zaharia Stancu –

    O duminica sublima !

    1. Exact, Iosif! De ce sa pun peceti si sa ma plang de furtuni intr-un pahar cu apa, cand definitiva nu e decat moartea? Niciodata acesta poate fi masluit si descantat in boabe de cafea…

      O duminica minunata sa ai!

Lasă un răspuns pentru Poteci de dor Anulează răspunsul