Mărgăritare din treceri, păreri, dureri...

Mov pe strada nebunilor

În Brasov, există o stradă veche,  o curte veche, o casă veche, cu  glicină veche și mereu nouă, de zici că-i tapițerie mov pusă ostentativ pentru fiece privitor rătăcit. Alături, niște castani ce bombănesc mereu, câtă vreme movul acela le fură toată atenția trecătorilor,..se înfoaie teribil și își răsfiră crengile de parcă ar vrea să ajungă să fure puțină vrajă colorată din tembelele alea atârnate ostentativ pe zidul plâns. Nu reușesc, însă noi ne prindem repede de intenția lor și îi mângâiem cu privirea de fiecare dată. Ne dăm binețe, tocmai pentru a nu se supăra că, la un moment dat, ne vom întoarce cu spatele la ei, vom pune mâna streasină și vom încremeni în admirație mută, surdă, perfectă. Un gând răzleț îmi spune că nu degeaba strada s-ar numi Mihai Eminescu.
 
Casa-i ca un spectacol, mândră nevoie mare de broderia naturală ce se întinde ca o perdea ce foșnește discret, iar ciorchinilor nici că le pasă de atenția primită, legănându-se ușor pe rugul acela uscat de vremuri, dar cu atata sevă-miracol. Alții se scaldă  în aromele ce năvălesc din toate părțile, de parcă un alchimist de soi, ar fi vrut să facă un experiment acolo, pe drum, în lume, cu flori de castan și salcâm și cu glicina aceea obraznică de parcă e frumoasa satului venită la horă cu cea mai bine cusută ie.
 
Toate acestea apar imediat după ce ai urcat ceva scări. Par multe dacă le străbați cu privirea în pământ și puține dacă te întinzi după movul – lila, de ai senzatia că, sus, sigur vei da cu capul în ele. E doar o părere, căci faci câțiva pași, te înclini ca într-o reverență princiară, te opresti, aduci tot frumosul acela în tine, cât să te țină un an, și te retragi…cu gâtul întors spre glicina ce te-a vrajit definitiv.
 
Cred ca n-a inflorit, inca, altfel iar imi spuneau prietenii ca s-au impiedicat de mov pe strada nebunilor. 
sursa: pinterest

Nu știu dacă stric farmecul poveștii, dar tot pe strada aceasta, urci spre cetățuie, însă cel mai cunoscut element, dincolo de glicina cea cu urme de primăvară și lună mai, este Spitalul de Psihiatrie, o constructie impresionanta, pe care o iubeam enorm pentru arhitectura spectaculoasa. Nu știu daca au renovat-o, dar cred ca e cazul sa aflu și sa fac fotografii noi..dealului, cetății și perdelei mov.

19 gânduri despre „Mov pe strada nebunilor

  1. Doamne ce îmi place glicina! Am descoperit-o cu adevărat abia acum câțiva ani și încă cochetez cu ideea de a planta și în grădina mea.trebuie însă să-i fac un aranjament serios căci, când va prinde putere acaparează tot: și casă și gard și trebuie să aibă pe ce să se sprijine.

    1. Prietena mea nu cunostea planta. Dintr-o discutie cu ea, mi-am amintit de frumusetea asta, emblema fina de primavara pe strada Eminescu. Mi-as dori si eu, dar eu nu stiu sa plantez nimic. Suport as avea stanca, muntele…

  2. Pot doar să-ți spun că admir frumusețea din imaginile postate de time. Nu pot comenta, căci nu cunosc destul de bine orașul tău.

    1. Eu am scris despre glicina, orasul mi-a fost accesoriu. Ma bucur ca-ti plac imaginile, le-am gasit greu..asa cum doream. Noroc cu pinterest, aveam textul si n-aveam poze..

  3. Am înnebunit și eu de două zile, la fel ca salcâmii…Întâi Dana Vlad, acum tu… mi-ați stârnit curiozitatea..vreau să văd glicina asta mov, trebuie să o găsesc pe undeva pe aici, prin apropiere.

    Fascinant descrii tu Brașovul, nici nu e nevoie să-l mai vizitezi, te simți de parcă ai fi direct în inima lui. Și niște poze făcute de tine ar fi binevenite.

    1. ..;tii ca eu nu sunt cu fotografiile. Sunt destui care le fac perfect. Mie imi place sa merg in taina, sa nu ma opresc pentru fiecare amanunt, il vreau trecut prin mine. Si am avut dreptate, fotografiile de pe pinterest sunt perfecte, se vede grozav tot ce vreau eu a expune doar prin vorbe

  4. Eu am glicina pe arcada de la poarta, dar vremea asa de friguroasa de la noi nu a lasat-o sa înfloreasca ! O astept cu drag, am fotografiat-o si e pe blog , dar e micuta inca … :((
    Brasovul este un oras minunat … acolo mi-am petrecut luna de miere! 🙂
    Si stii ceva … si nebunii sunt oameni ei vad viata un pic mai altfel decat noi! 🙂

    Te îmbratisez! Weekend placut!

    1. Păi….„nebunii” suntem chiar noi, coincidenta face ca aceasta strada sa aiba acel spital cu renume și sa ma folosesc de găselnita asta. Cat despre glicina ta..sper sa infloreasca, e tare pacat sa fie altfel. Te imbratisez si eu, insa nu inainte de a te intreba daca stii cum sa fac ca de pe blogspot sa vad pe mail cand pui articol nou, caci altfel eu nu stiu decat daca intru la tine și nu mereu reusesc.

      1. E clar ca blogspotul cu wordpresul se urasc … hahahaha…
        Am scris de doua ori aici ceva si a disparut…. Spuneam ca mirela si Potecuta ma au in blogroll… cum au facut habar nu am! 🙂
        Chiar nu merge chestia aia de la mine de pe blog cu „follow by email”?!

        1. ..mai incerc, nu a mers, se pare. De blogroll chiar trebuie sa ma ocup intr-o zi, ca e in paragina de cand am facut blogul și uit cum se baga linkul, dar cred ca e din meniu.Multumesc, Ella.

        2. …apropo, confirmarea ca „te urmaresc” era in spam. Acum cred ca s-a rezolvat totul. Esti si in blogroll și sunt si abonata. Te pup, Ella.

  5. Minunăţii care ne amintesc la tot pasul că fericirea poate fi construită din bucăţele mici, ca un puzzle, nemaifiind nevoie să alergăm după lucruri greu de obţinut. Braşovul ascunde într-adevăr comori ce merită descoperite. Am observat şi eu câteva case împodobite cu bolte de glicină mov sau roz care îţi fură privirile şi chiar merită, această plantă, asemenea cuvinte. weekend înflorit să ai, Adriana! 🙂

    1. …știi, eu am învățat că și sucelile din programe minunate pe care ni le facem cu mult timp inainte si ni le darama realitatea ..se pot scurge in lucruri simple si bune. Si astfel..ma reintorc la baza, in plimbari pe strazi in care nu am calcat de ani. Aseara am trecut printr-un cartier de case vechi, intr-o zona indepartata a Brasovului. Acolo…comori. Pe Mihai l-am urnit cu macaraua ..din admiratii pasagere. Glicina e minunata, as vrea si eu sa plantez, dar nu mai ma risc, nu am energii bune pentru ele. Iubesc oamenii care au balcoane de zici ca-s sere de flori și gradini de rai. Eu m-am resemnat; noroc cu verdele pădurii..la liber…tot

      Numai bine și tie, fata curcubeu..

    1. Spitalul, nu? Pe google, am vazut fatade scorojite, tencuiala cazuta. Despre glicina mi-a zis Gabi ca a plimbat-o pe Roua si ca e mov toata. Mergem s-o vedem, desi evit zona cand merg cu vreun catel, ca ne latra toti de prin curti si stricam linistea oamenilor. Singuri, n-are niciun haz plimbarea.

  6. Voi lua străduţele Sibiului la pas în căutarea ei. Nu am văzut până acum şi e spectaculoasă! Doamne, cât e de frumoasă! Primul gând a fost că e liliac 😳

    1. …e mai faină decat liliacul sau poate doar mai altfel. Posibil insa sa fie si slabiciunea mea fata de tot ce e catarator. Pup, potecuta. Saluta Sibiul din partea mea

Comentariile sunt închise