Mărgăritare din treceri, păreri, dureri...

Cumpănind

Dacă taci, de ce taci;
De vorbești? Parcă-i prea mult,
De nu te implici, nu susții,
Dacă nu zici nimic, nu-ți pasă,
Dacă scrii, mai bine …lasă,
Dacă împărtășești cu alții, ai un scop ascuns,
Dacă nu-ți vine a zâmbi, e musai,
Oamenilor nu le plac triștii.

Dacă nu-ți plac câinii, ești ciudat,
Dacă ai prea multe animăluțe, și n-ai copii, ai buba,
Prea mult timp liber sau adaugați voi,
După caz; eu am auzit prea multe;
Dacă nu ești romantic, ai suferit prea mult,
Dacă îți place ceva cu adevarat, sigur îți va taia cineva avantul.
Dacă ești lăudat, lasa ca vine tradarea, acușica, la colț,
Dacă refuzi, devii suspect,
Deși fiecare întrebare nu are mereu, efectul pe care-l aștepți.
Dacă nu poți, nu vrei, nu știi, nu simți, nu crezi
Sau doar scoti acest NU din fața acestor cuvinte,
Oricum nu-i bine.
Ceva e putred, ascuns și sigur cineva va vrea sa te repare.
Ei bine, prefer sa raman defecta.
Și sa-mi iubesc viata asa cum e ea. Imperfecta.
Cunosc umbra, intunericul si uratul,
Am fost acolo si, va asigur, nu ramai cu nimic bun. Și alegi.
Dar daca azi va e bine, cu putinul de bine ce vi-l ingaduie Dumnezeu sau doar Universul, nu va ganditi la drobul de sare.
El poate sa cadă oricand, dar poate sa-ti dea și tie o bucatica cât sa-ti pui niste sare-n bucate, in povestea vietii tale.

15 gânduri despre „Cumpănind

  1. Ai scris atât de frumos!
    Am zâmbit, cu veselie. 🙂 Poate nu-i de zâmbit, dar… e de zâmbit! Oricum o dai, pentru cineva nu-i bine. Motiv pentru care nu pun la suflet şi nu mă doare când cineva crede, simte, poate altfel decât mine şi crede că mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc (deşi nici chiar eu nu mă cunosc aşa de bine cum afirmă alţii că mă cunosc – şi zâmbesc, ascultându-i).
    Şi eu vreau să rămân defectă, in lumea mea imperfectă. 🙂
    <3

    1. Ba, uite ca ai prins ideea perfect. Era de ras. Ca de, nu poti multumi pe nimeni cu nimic. IAR ASTA CU „TE CUNOSC MAI BINE DECAT TE CUNOSTI TU” e absolut perfecta. Ma mai mira si asta cum incearca a-ti ghici evenntualele lucruri ascunse acolo unde, de fapt, nu e nimic de ascuns. Te pup, Diana.

  2. Așa-i. Indiferent cum alegi să trăiești, sigur cineva va găsi ceva de spus. Oricât te-ai strădui să rămâi pe calea aleasă de tine, sigur cineva îți va face vânt, desigur dorind să-ți arate astfel că nu ai ales cum trebuie și el îți face un bine. Cum binele lui și binele tău, de cele mai multe ori, sunt la ani-lumină distanță, mereu mă întreb cum reușesc unii să-i străbată așa repede să-ți țină ție prelegeri despre ce este bine și rău. Pentru tine. Măcar dacă ar ști pentru ei.

    1. Da, aseara vorbeam cu Mihai de oamenii-profesori, aceia care știu mai bine decat tine ce ar trebui sa simti sau cum ar trebui sa traiesti. Am fost la o petrecere in care imi era jenă sa ridic ochii din farfurie, totul era ca un teatru, doar ca persoana era si regizor, și actor și un fel de clarvazator asupra vietilor celor din jur. Cat despre ce spui tu, de-a lungul vremii multi au vrut a ma repara. Singurul care niciodata nu a incercat sa schimbe nimic, in mod intentionat, la mine, a fost Mihai. Tot el îi gineste bine pe cei care „stiu mai bine cum trebuie traita viata și cum esti de fapt, sau ce ti s-a intamplat cand de fapt nu ti s-a intamplat nimic”. Bietii de noi, fara ei am fi pierduti!

  3. Niciodată nu vei putea să-i mulțumești pe toți. Dar nici nu trebuie să te schimbi după cum vrea fiecare. Dacă ar fi să-ți trăiești viaţa după cum își doresc cei din jurul tău, cei care au rețeta vieţii perfecte și care cred că doar cum gândesc ei e logic și firesc, atunci tot timpul ai fi debusolat, n-ai mai avea statut de om ci de marionetă. Foarte concludente versurile tale, îmi dau seama că le-ai scris în urma unor „neplăceri” venite poate de acolo de unde te așteptai cel mai puțin, dar nu e cazul să le dai importanță. Așa cum ești și cum îți trăiești propria viață e mult mai mult decât bine. Perfecțiunea las-o acelora care se cred mai presus decât toți, când se vor răsturna din vârful soclului se vor sfărâma în miliarde de bucăți.

    1. Nu mi-a creat nimeni nicio neplacere, mereu spun ca nu scriu la nervi sau suparare, ar trebui sa știi asta. Era o concluzie oarecare. Eu sunt un om care stie deja ca nu poti multumi toate părtile. Daca, in schimb, ar trebui sa scriu in functie de starile mele zilnice, ar intra oamenii in diabet. Nici asta cu varful nu e ideea mea, deloc, pentru ca nu-mi plac oamenii cazuti la pamant sau in diverse nefericiri. VIAȚA E FRUMOASA CA SAREA-N BUCATE, totuși exista lucruri care nu ating pe toti la fel. Si m-au inspirat vremurile pe care le traim. Atat. Mi-ar plăcea ca ceea ce scriu sa nu mai fie luat neapărat ca o prelungire a vreunei posibile stari conflictuale. Am doar motive de bucurie în jur.

  4. Eu consider ca cel mai mare rau pe care ni-l facem noua însine,este sa ne raportam viata la semenii nostri,stiind ca fiecare locuitor al planetei albastre Terra,este unic,având perceptii diferite despre existenta,în functie de spatiul,timpul,traditiile,cultura si educatia în care porneste,se dezvolta si evolueaza în aceasta viata relativa,având fiecare în particular calitati si defecte,iar ceea ce ne face diferiti si superiori de dobitoace,este doar constiinta rational-sentimentala,(pentru cei ce o mai au si o cultiva). Din nefericire aceasta constiinta (colectiva),este ignorata,calcata în picioare,de interese egoiste,personale,si/sau de ‘clanuri’ corporatiste,ce ignora cele mai elementare norme si legi naturale ale IUBIRII ABSOLUTE.
    Esential este sa ne acceptam asa cum suntem fiecare,sa ne iubim unii pe altii cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi,sacrificân pe Singurul Sau Fiu,pentru ca noi sa privim,doar spre IUBIREA LUI SFÂNTA,DESAVÂRSITA,sa ne raportam viata doar la HRISTOS,aceasta ‘oglinda’,în care daca vom privi,ne vom vedea fiecare defectele,judecându-ne pe noi însine, în raport cu EL.
    Sa aveti o noapte si o duminica binecuvântata.

  5. Ai dreptate, dar sa nu uitam ca suntem facuti sa avem emotii, reactii, trairi sau, dacă nu, măcar sa observam cercul asta omenesc in care toti ne invartim și rar ne atingem curat și sincer. MAI E PUTIN PANA LA cRACIUN, IAR POSTUL ACESTA mă face să încerc a gândi pozitiv și cu blandete, dar sunt un om ispitit, măcar cat sa scot de o parere trecuta prin filtru propriu, dar veche de cand lumea. Numai bine, Iosif.

    1. ..știi cum sunt randurile astea? Ca si cand gândesti cu voce tare. Nici măcar revoltă, constatare efemeră.

      Pup, potecile. Cu dor…

  6. Cat de frumos ai scris „o bucatica cât sa-ti pui niste sare-n bucate, in povestea vietii tale.” Ce-ar fi viata fara o bucatica de sare?

    1. …ar fi fara gust, asa cum ne sunt și alegerile uneori sau gusturile, capriciile. Dar..uneori. Permaneța fără sare îmi pare de neconceput.

    1. De cand sunt mica, imi plac lucrurile cu talc, cu morala, cu o concluzie, de parca altfel nu s-ar putea.
      Sa ai doar bucurii, Alex! Mintenas vin sarbatorile…, voi veni cu urari..

Lasă un răspuns