Mărgăritar publicitar

A fi sau a nu fi Superblog 2016?

Superblogul. O fi blogger să nu cunoască ceva despre el? Să nu aibă o reacție, indiferent că e de respingere, curiozitate sau nevoie de implicare?
Din nou va fi o  ediție, cu numărul 13.  La cea cu numărul 12 am intrat în joc. Am simțit pe pielea mea tot ce doar bănuiam. Și nu, nu e la fel ca pe margine. Și nici ușor nu e, nici simplu, dar poate avea rezultate surprinzătoare. Nu trebuie să faci prea multe, în prima fază: scrii un articol în care îți anunți participarea – cu ocazia asta vezi și reacțiile celor din jur, dar și explici celor care nu știu că te-a cuprins duhul scrierilor pe temă fixă, cu iz publicitar, completezi un formular de înscriere, citești regulamentul Superblog, apoi primești un mail de confirmare, îți faci cont și te odihnești până la 1 octombrie când începe competiția.
Da, e musai să faci loc tăvălugului ce vine și ține ceva, cam până la începutul lui decembrie, dacă nu mă înșel. Iar când s-a dat startul, după ce vezi sponsorii și încep probele, nu te aștepta să-ți fie ușor. Vei vedea că peste o sută și ceva de oameni vor încerca să găsească modalitatea de a fi cei mai din cei mai. Să găsească abordarea perfectă, să nu uite cerințele, să se documenteze, să nu plece pe prima idee, banală, că sigur o va regăsi și la altul, să nu fie tentant să scrie recenzii ci să fie creativ și să scoată povești extraordinare. Eu am ieșit pe locul doi, dar nu înseamnă că nu mi-am încălcat o parte din ce am spus mai devreme. Dacă în unele cazuri am găsit drumul meu, stilul convingător, spre final …am uitat, iar când am văzut că timp de 6 jurizări am stat pe prima poziție..mi-a fost fatal. Și m-au luat greșelile, inclusiv de scriere, deși, vă garantez, citeam de 10 ori înainte să public. Am scris trist într-un articol, ceea ce sponsorul mi-a comunicat ca sunt companie serioasă, nu „surprize, surprize” și, deși îmi promisesem să nu fac la fel ca un concurent dintr-o altă ediție, din al cărui articol mie mi-au rămas, în minte, niște lacrimi și-un pachet de biscuiți, nu produsul țintă, m-am trezit făcând același lucru. Am exagerat la o probă, luându-mă valurile subiectului ofertant, și..m-am trezit in acele recenzii plicticoase care transformă un articol în bla, bla, bla,  peste care sar toți, mai puțin sponsorii. Deci nu mi-au venit penalizari decat de la cititori, nu și la punctaj.
Nu sunt formule de succes, mi-au spus de-a lungul timpului cei care au caștigat Superblogul. Greșit. Cata vreme ei le-au găsit, sunt. Dar greu de dibuit. Înseamnă muncă, dăruire, cuvinte cheie, fair play, ambiție, perseverență, păstrarea unui stil propriu, încadrarea într-un termen limită, indiferent că tu ai acasă activități care îți cam pun piedici în acest scop. Mie mi-au fost alături cititorii, prietenii, oameni dragi. N-am cuvinte să le mulțumesc nici acum pentru răbdare. Dar dacă vă vedeți singuri, fără comentarii, nu disperați – am văzut articol de 100 de puncte fără niciun comentariu lăsat, nici măcar de către alți superbloggeri.
Și nu uitați, învingătorul ia totul. Și trofeul, și admirația participanților, însă nouă, celorlalți ne rămân multe, dar, mai ales, păstrăm pentru totdeauna senzația competiției, amintirea notelor care te ridică și te coboară, bucuria că ai reușit să te faci vizibil, indiferent de locul ocupat. Pe drum renuntă destui; cei care scriu toate probele sunt finalisti cu patalama și cu daruri de la sponsori. Le primiți la o Gală despre care lumea vorbește ca fiind magică, unde se pecetluiesc prietenii și se împart zâmbete. Uneori și niște bere, se mai adaugă și un dans, un spectacol, o cazare binemeritata, iar după o vreme povestești altora că merită încercat. Nu-mi pasă de cei care spun că se umple virtualul de același gen de articole. N-au decât.  Am și acum un covor câștigat la Diego care mă face să-mi amintesc cu ce poți rămâne palpabil. Și pentru asta nu a fost nevoie decât să împletesc cuvinte noi printre vechiturile inimii. Succes, tuturor!

diego-co

Susțin Superblogul. De pe margine, precum în anii când observam spectacolul din culise. Intrați în joc. Nu e la fel de strălucitor să observi, ci să participi! Veți găsi susținere în organizatori, Claudia și Albert, cei care se ocupă de mersul bun al lucrurilor. Anul acesta va fi și mai interesant, bloggerii parteneri jurizează și cred că o vor face așa cum  văd ei ideea de creație. Presimt discuții până târziu în noapte pe grupul Superblog. Ehehe….
Deja au trecut 12 zile de la startul dat pentru înscrieri, dar pentru că mie anul ăsta 12 mi-a purtat noroc, azi, 12 septembrie…vă invit să cugetați: A fi sau a nu fi Superblog  2016? Să susțin sau să particip? Deocamdată, susțin…

superblog

21 de gânduri despre „A fi sau a nu fi Superblog 2016?

  1. Pana cand se da startul, la 1 octombrie ai timp sa te razgandesti si sa participi… eu, desi etapa asta aspir la premiu, te incurajez sa participi… pentru ca daca ar fi sa castigi trofeul, zau daca mi-ar parea rau ca nu l-am luat eu. Numai bine, draga prietena virtuala! :*
    PS Ma semnez cu numele meu… asa cum iti place :*

    1. WOW, ce fain nume ai! Il voi retine definitiv și, sigur, tot el va insemna ceva in Superblog. Eu mi-am luat porția de entuziasm, am intrat prima data in joc, am urcat pe podium, am experimentat senzatia primului loc, am simtit adrenalina, am stiut unde imi sunt punctele slabe, am apreciat bloggerii care au reușit sa faca ceva senzational, chiar daca nu au fost printre cei 3 castigatori, am realizat ca scrisul dă și dureri de stomac, atunci când nu-l folosesti corespunzator, am simțit și săgetile dar si aprecierile, cand a fost cazul. M-am bucurat de o primavara perfecta. Iubesc toamna, e anotimpul meu preferat și de data asta il vreau pe tot fara sa-mi bat capul cu nimic din ce scriu eu mai sus. Cel putin asa zic acum, Succes, Luana, mămica Mariei…

  2. Oare să te încurajez să rămâi la faza cu „susţin”? Din motive nu tocmai altruiste? 🙂

    Neh, ce farmec ar mai avea competiţia? Unde ar mai fi plăcerea de a câştiga măcar o probă?

    Deşi, după cum te cunosc, cred că undeva pe la sfârşitul lunii vei simţi o mâncărime surdă pe tastatură care nu se va potoli decât atunci când se va încheia ultima probă. Aşa că îţi doresc de pe acum succes!

    1. Mi-as dori sa am aceasta determinare, dar STIU că altele-mi sunt prioritatile. Multumesc pentru incredere, dar prefer sa te sustin pe tine. Hai, Radu!

  3. Şi eu îi susţin de pe margine pe toţi! Mie mi-ar fi plăcut să mai participi, am citit pe nerăsuflate postările de atunci;)

    1. Si acum stiu comentariile de la unele articole: cand am zis prima data de carte sau cu cel cu nunta, sau cand ai ras cand fix acela mi l-au scazut la punctaj „drept trist”, dar la farmec ai fost delicioasa cand ai zis …„datorita tie ma duc sa cumpar crema”

      Nu, sunt pas. Cu cat vorbesc cu voi pe aici, cu atat stiu asta.

    1. Esti delicioasa. Tu scrii mult in diferite domenii, ai putea sa te duci și pe segmentul asta, dar eu consider ca daca un om nu-si aduna toate atuurile, determinarea și nu are suta la suta implicare, mai bine nu participa; poate doar sa adune experienta, insa eu sunt dovada ca nu mereu e necesara. Te pup.

  4. Mi-ar face placere sa participi si sa te citesc (oricum o voi face). Te-am remarcat de la editia trecuta si de atunci mi-ai atras atentia. Am participat si eu pentru prima data,Nu am punctat toate probele, am luat startul mult mai tarziu, asa cum fac de obicei fiindca sunt cam nehotarata. 😀

    1. Tu esti un om determinat. Ai putea incerca sa te concentrezi si sa duci o competitie pana la final, simt eu ca ai bifa lucruri extraordinare. Eu prefer sa scriu balarii care nu au nevoie de timp, șlefuire și alte ingrediente fara de care succesul nu exista. Literele mele, de aici, au culoare doar daca le dati voi culoare. Si pentru asta nu simt ca sunt in pericol. Superblog ioc, dar sper in scrieri dragute care sa-mi scoata tumultul acel ascuns intr-o aparenta domoala. Lămîița, te îmbrățișez cu drag, mereu!

    1. A fost o vreme cand uram advertorialele. De fapt mă inregimentasem in opinii care nu-mi apartineau. Apoi mi s-au parut extrem de atractive pentru ca nu de putine ori am reusit sa pacalesc cititorii, de capatam intrebarea: „asta chiar a fost articol publicitar?”. Cu toate acestea nu am multe advertoriale scrise pentru ca n-am cui sa le scriu. Deci Superblogul ar fi fost perfect pentru asta, insa sunt realista, daca nu ma pot dedica cu tot sufletul, eu o aflare in treaba nu bifez. Poate altădata. Toamna asta numar alte lucruri mai…din realitati evidente. Multumesc, Crina.

    1. Adriana, imi plac mmai mult editiile de toamna, mi-o amintesc perfect pe cea trecuta cand a fost prima data cand m-am testat fara a fi implicata in concurs. Doar ca nu am nicio tragere de inima, pentru ca as face-o pe furate, intr-un cadru sufletesc din care razbat alte preocupari. Dar te sustin suta la suta. Stii asta, ti-am zis-o și nu stiu de ce, dar cred in tine si in puterea ta de seductie chiar si prin cuvinte. Multumesc pentru tot. Succes!

  5. eu clar sustin superblogul dar anul asta mai mult la modul declarativ decat altfel… de citit si comentat slabe sanse sa reusesc ceva. de scris… ramane doar un vis frumos pentru viitoare editii :).

    1. Anul asta voi observa si atat. Mi-am propus multe toamna asta, tocmai pentru ca, in final, cunoscandu-mă, sa bifez măcar ceva. Si aici nu intra SUPERBLOGUL, nici măcar cu un ochi spre el, caci poate ma tenteaza și nu e cazul, ori tot, ori deloc. Sanatatea si familia imi sunt pe primul loc. Iar daca starea sufleteasca nu are contur bun, ca tine..sper sa se vada ca sustin oameni, macar din cand in cand.

  6. Adriana! În primul rând, ce bine ar fi daca ai mari putin fontul, ca-s cam chioara! Greu sa citesc litere atât de mici…
    Cât despre SuperBlog… eh, tentatia e mare si, zic eu, cine a intrat o data în hora, intra mereu. Intra si joaca pâna la capat!
    Ma bucur daca sustii competitia, dar m-as bucura mai tare sa te vad pe baricade iar… si daca nu câstigi editia asta, iar si iar pâna câstigi!
    Deci, urarile de succes si multa inspiratie – facute înainte ca tu sa te fi hotarât – sper sa aiba „ecou” si sa-ti transmita vibratiile pozitive necesare participarii.

  7. Ai dreptate cu frontul. In primele zile am schimbat, apoi iar am uitat, am publicat si acum avem puncte nu litere, sper sa nu mai uit.

    Da, ai dreptate cu gândirea ta, am lăsat ușa intredeschisa in eventualitatea in care as putea sa-mi asez întâmplările si starea sufletească deloc bună – in ciuda a ce las a se vedea pe fb – într-o oarecare ordine. S-au intamplat multe vara asta și nu par deloc concentrata, iar daca prima data am intrat din curiozitate, acum stiu că nu e doar o joaca și ca ori esti suta la suta implicat, ori mai bine pas.

    Mi-as dori sa te vad castigatoare, și cu atitudinea ta de leoaica oricum esti. Mulțumesc pentru gândul bun, Daniela!

Lasă un răspuns